Evaluarea complexă a persoanelor cu handicap este reglementată legal prin
Ordinul 762/2007
pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește
încadrarea în grad de handicap, cu modificările ulterioare (vezi și
Ordinul nr. 692/2013
).
În practică, legislația stabilește grade de handicap și criterii în funcție de tipul afectării funcționale.
Mai jos ai o sinteză clară a principalelor categorii utilizate în evaluare.
Evaluarea complexă a persoanelor cu handicap în cazul afectării funcțiilor mentale este construită pe mai multe axe, în funcție de profil:
persoane cu dezvoltare incompletă a funcțiilor mentale, persoane cu tulburare de spectru autist (peste 18 ani), persoane cu deteriorare a funcțiilor intelectuale,
persoane cu tulburări de personalitate sau psihoze majore.
În evaluare se urmăresc, de regulă, mai multe domenii funcționale. În funcție de caz, pot fi incluse instrumente precum:
În consecință, în funcție de nivelul deficienței, pot rezulta grade precum:
handicap ușor, handicap mediu, handicap accentuat, handicap grav.
Examenul psihologic MMSE este un instrument reper în evaluarea
gradului de deteriorare cognitivă (în special în demențe) și măsoară, în linii mari,
nivelul deteriorării memoriei, cogniției, înțelegerii și orientării.
Important: MMSE nu stabilește singur un diagnostic (de exemplu, demență), ci indică dacă există un declin cognitiv care depășește
limitele așteptate pentru vârsta cronologică. În anumite situații poate evidenția și elemente compatibile cu sindromul afazo-apraxo-agnozic, frecvent asociat
demenței Alzheimer.
Pe măsură ce unele patologii evoluează, rezerva cerebrală necesară funcționării cognitive normale poate fi depășită treptat, iar simptomele declinului cognitiv se accentuează.
Efectuarea examenului MMSE poate ajuta la obiectivarea amplorii acestei degradări.
GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) este un sistem de notare utilizat de profesioniștii din sănătatea mintală
pentru a evalua cât de bine funcționează o persoană în viața de zi cu zi, din perspectiva funcționării sociale, ocupaționale și psihologice.
Scorurile sunt, în general, pe o scală de la 0 la 100, unde 100 indică funcționare superioară. Când o condiție de sănătate mintală
afectează semnificativ funcționarea zilnică, persoana poate avea nevoie de ajutor și suport structurat.
Mai jos este o prezentare orientativă a unor corelații frecvent utilizate între scoruri și nivelul de funcționare.
Încadrarea finală se face în contextul evaluării complete, conform criteriilor medico-psihosociale aplicabile.
| Încadrare | MMSE | GAFS | Descriere funcțională (sinteză) |
|---|---|---|---|
| Handicap ușor | 21–25 | 61–80 | Uită evenimente recente; deteriorare cognitivă ușoară; poate desfășura activități cu sprijin pentru menținerea în activitate / joburi la domiciliu. |
| Handicap mediu | 15–20 | 51–60 | Tulburări de memorie și psihice de intensitate medie; orientare dificilă; deteriorare socială moderată, cu dificultăți în activitatea profesională. |
| Handicap accentuat | 10–14 | 31–50 | Deteriorare severă socială/profesională/familială; uită conversații și evenimente curente; pot apărea modificări marcate ale personalității și comportamentului. |
| Handicap grav | ≤ 9 | 21–30 / 1–20 | Deteriorare majoră a capacității de autodeterminare și autoservire; poate necesita asistent personal, în funcție de situație și criterii. |
Conform legislației în vigoare, evaluarea psihologică a copiilor cu handicap este necesară în special când vorbim despre
boli și tulburări ale sistemului nervos și afectări ale funcțiilor mentale globale.
În cadrul bolilor neurologice, pot exista situații de încadrare în grad de handicap în cazuri precum:
malformații congenitale, facomatoze, boli demielinizante (ex. scleroză multiplă cu tulburări motorii și senzoriale), boli heredo-degenerative
(ex. coreea cronică Huntington), sechele de tip pareză, paralizii, epilepsie, sindroame extrapiramidale, poliomielită, tumori cerebrale benigne,
paralizii cerebrale congenitale sau dobândite, afecțiuni progresive (ex. distrofia musculară progresivă Duchenne).
În aceste cazuri, evaluarea psihologică la copii urmărește, de regulă: deficite la nivelul analizatorilor, motricitate fină și grosieră,
locomoție, coordonare, deprinderi de autoservire, posibile tulburări de comportament și vorbire.
În cazul tulburărilor psihice debilitante care necesită evaluare pentru încadrare, pot fi avute în vedere:
întârzieri mintale (retard) – se evaluează coeficientul de dezvoltare până la vârsta de 3 ani și coeficientul de inteligență după 3 ani –
precum și tulburări de limbaj, hiperactivitate, tulburări emoționale și de conduită.
În aceste situații, psihologul este solicitat să măsoare și să estimeze amploarea afectării, în vederea susținerii procesului de stabilire a gradului de handicap.
Evaluarea complexă a persoanelor cu handicap în București este realizată conform criteriilor medico-psihosociale stabilite de legislația în vigoare și presupune o evaluare psihologică detaliată, adaptată fiecărui caz în parte.
Cabinetele psihologice autorizate din București pot efectua evaluări psihologice necesare pentru încadrarea în grad de handicap, atât pentru adulți, cât și pentru copii, utilizând instrumente standardizate precum testul MMSE și scala GAFS.
Evaluarea psihologică pentru handicap în București este esențială în procesul de obținere sau reevaluare a certificatului de handicap și trebuie realizată de psihologi autorizați, membri ai Colegiului Psihologilor din România.
