Nevoile și sentimentele tale sunt la fel de importante ca nevoile și sentimentele altor persoane. Creștem în medii familiale în care suntem învățați să punem nevoile celorlalți înaintea propriilor nevoi. Suntem educați să ne pese de semenii noștri, să ajutăm cât de mult putem. Creștem cu convingerea că refuzul, când ceva nu e conform nevoilor, dorințele sau convingerile noastre este rău.

În același timp, contextul cultural în care am crescut este un factor de influență important.

În țările mediteraneene, arabe, latine, stabilirea unor limite este considerată un afront adus membrilor familiei sau celor apropiați, e considerat un comportament de respingere.

Dar indiferent care ar fi sistemul de credințe, experiențe, educațional căruia îi aparținem, pentru a avea relații sănătoase, limitele sunt necesare.

Ce sunt limitele

”Limitele sunt un sistem de graniță conceput pentru a proteja stima și valoarea de sine. Limitele personale funcționează în două direcții, afectând atât modul în care interacționăm cu oamenii, cât și modul în care aceștia ne tratează. Au în același timp rol de izolare, dar și de protecție”( Pia Mellody, consultant clinic pe probleme de dependență, autoarea a numeroare cărți pe tema codependenței).

Limitele sunt un amestec de nevoi, valori, credințe, percepții, opinii, experiențe și învățare socială.

Stabilim reguli sau restricții pentru a ne asigura că ceilalți se comportă în mod rezonabil, sigur și permis față de noi. Totodată, limitele ghidează felul în care o persoană ar trebui să acționeze atunci când le depășește, dar ne și ajută ne îngrijim emoțional, fizic și spiritual.

Pentru cei mai mulți dintre noi, stabilirea granițelor este o adevărată luptă.

Limitele nu sunt

-  reguli care au ca scop schimbarea altor persoane (ex: amenințări).

- situații, reguli, principii pe care le stabilim, acceptăm pentru că ni s-a spus că așa este corect/așa se face/așa trebuie/așa dorește altcineva/așa se cuvine

- jocuri de putere menite să controleze pe cineva (cum ar fi “sunt tatăl tău, deci îţi vorbesc cum vreau!”)

- intenții pe care nu dorim sau nu putem să le punem  în aplicare (spre exemplu, “dacă mai faci asta ..... te părăsesc!”).

Tipuri de limite

Granițele pe care le stabilim cu ceilalți pot fi emoționale, fizice, mentale, spirituale, relaționale, sănătoase, rigide sau permeabile (poroase).

-       Limitele emoționale privesc sistemul nostru afectiv, toate emoțiile noastre și asigură protecție emoțională.

-       Limitele fizice sunt cele care se referă la corpul, teritoriul nostru de locuit, de lucru, joacă, trăit sau la bunurile noaste.

-       Limitele mentale se referă, în general, la libertatea de a avea și de a ne afirma propriile opinii.

-       Limitele spirituale se referă la protejarea sistemului nostru de credințe.

-       Limitele relaționale se referă la diferitele tipuri de relații pe care le avem cu cei din jur ne apără de manipulare, și, în general, stabilesc relații nesănătoase.

Se consideră indicii ale unor limite sănătoase dacă: îți prețuiești propria opinie, nu îți încalci propriile valori pentru alte persoane, accepți fără să te superi când ceilalți îți spun ”Nu!”, lași ca ceilalți să te cunoască oferind informații despre tine fără să consideri că devii vulnerabil. În realitate, limitele sănătoase pot fi puțin și rigide și poroase, în funcție de context.

Ai limite rigide dacă: eviți intimitatea și relațiile strânse, un ceri ajutor de obicei, ai puține relații apropiate, ești genul considerat detașat și/sau rece, păstrezi distanța pentru a evita să fii respins.

Ai limite permeabile (poroase) dacă: ai dificultăți în a spune ”Nu!” când ți se cere ceva, te implici excesiv în problemele altora, tolerezi abuzul sau lipsa de respect.

Sunt multe și diferite aspectele vieții noastre pentru care e necesar să stabilim limite și e foarte important să le și adecvăm contextului, persoanelor și situațiilor concrete. Ceea ce este potrivit atunci când suntem cu prietenii poate să nu fie adecvat atunci când suntem la serviciu.

Cum îți influențează viața stabilirea limitelor

1. nevoile tale sunt satisfăcute. Când vorbești, comunici și soliciți ce ai nevoie, este mult mai probabil să și obții! Să aștepți ca ceilalți să ghicească sau presupună este o manieră nesănătoasă care îți va aduce numai nemulțumiri!

2. mai puțină furie și resentimente. Când comunici clar nevoile și așteptările pe care le ai, este puțin probabil să simți resentimente și furie chiar dacă ele nu îți sunt împlinite. Vei ști că ”problema” nu îți aparține, nu te vei încărca cu îndoiala și vina că nu ai făcut ceva bine.

3. sentiment de liniște și siguranță. Pe unii, stabilirea limitelor îi poate elibera de rău fizic, pe alții îi poate elibera de abuz emoțional, atacuri verbale, manipulare etc. Punând limitele nu îți vei mai cheltui inutil energia cu îndoieli, culpabilizare, critică.

4. timp și energie pentru a face lucruri care îți hrănesc corpul, mintea și spiritul. În cele din urmă, când spui „Nu” lucrurilor pe care nu vrei să le faci sau un îți fac plăcere sau persoanelor care au o influență negativă asupra ta, spui ”Da” pentru a petrece timp cu oameni care te umplu emoțional, unor activități care te interesează și bucură!

5. crește preocuparea pentru percepțiile față de propria persoană şi scade preocuparea față de cum suntem priviți de ceilalți.

În general, calitatea relațiilor cu ceilalți se va îmbunătăți simțitor. Dar, în primul rând, e nevoie să-ți cunoști propriile nevoi, valori, dorințe și credințe asupra vieții.

Începem cu piramida nevoilor lui Maslow, care cuprinde nevoile primare, fiziologice ale individului (hrană, căldură, adăpost). Un punct de pornire poate fi, evaluarea nevoii de apartenență și acceptare, pe care o vei găsi undeva la nivelul al III-lea al piramidei. Cât de bine ți-ai satisfăcut nevoia de a iubi și de a fi iubit, dar și cea de a fi respectat? Dincolo de a te cunoaște, vei descoperi că de multe ori ți-ai pus propriile nevoi în urma ale altor persoane.