Ce este tulburarea borderline?

Tulburarea borderline o tulburare de personalitate caracterizată prin schimbări bruşte de dispoziție, gândire dihotomică (doar în alb și negru) și o capacitate scăzută sau chiar inexistentă de a exercita control asupra propriilor emoții.

Ritmul schimbarilor dispoziționale este rapid, adesea de mai multe ori în aceeași zi. Mai mult, tulburarea borderline nu este o boală psihică ci o tulburare emoțională, o „blocare" dezvoltării emoționale a persoanei într-un stadiu infantil.

Varietatea

Tulburarea borderline poate fi încadrată doar într-un spectru. La un capat se află borderline-ul auto-distructiv, înclinat către comportamente prin care își face singur rău (abuz de substanțe, angajare în activități cu risc ridicat, auto-mutilare), iar la celălalt capăt se află borderline-ul distructiv față de ceilalți.

Cum apare tulburarea borderline

Există mai multe cauze care conduc la același efect, însă ele pot fi încadrate toate la capitolul traume ale copilăriei. Cauzele cele mai frecvente ale apariției tulburăii borderline sunt următoarele:

• Neglijare parentală

• Abandon parental

• Alienare parentală

• Abuzuri fizice

• Abuzuri emoționale

• Abuzuri sexuale

Cum gândesc cei care suferă de tulburare borderline

Aceste persoane sunt blocate la nivelul emoțional al unui copil de 3-5 ani, însă cu toate resursele și experiența pe care le are la dispoziție un adult la nivel cognitiv și intellectual. Ele pot funcționa fără probleme în domeniul profesional și doar în viața lor personală domnește haosul, drama și suferinta. Astfel aceste persoane ar putea să-ți pară malefice, manipulatoare și care fac rău intenționat, dar acest lucru nu este de regulă adevărat.

Persoana borderline nu este un prădător emoțional de cele mai multe ori: pur și simplu nu a învățat empatia, nu își dă seama de răul pe care îl provoacă altora, este incapabilă să accepte critici, ori de câte ori se simte respinsă se agață pur și simplu de cel care o respinge și imediat ce simte că l-a oprit din a pleca își pierde interesul pentru acea persoană.

Diagnostic

Tulburarea borderline prezinta dificultățile în diagnosticare, din cauza faptului că adesea apare în combinație cu alte tulburări și racolează simptome din cele mai variate. De multe ori este diagnosticată greșit ca tulburare bipolară.

Există totuși o serie de elemente care pot indica prezența acestei tulburări. Acele elemente care pot indica tulburarea borderline sunt următoarele:

• gândire dihotomică (în alb și negru), tip de gândire ce produce comportamentul tipic borderline, acela de cald-rece: când te respinge, când te seduce.

• teamă exagerată de abandon (de părăsire) și însoțită de emoții extreme: furie, panică, depresie, anxietate

• lipsă de acceptare a responsabilității pentru propriile comportamente, însoțită de mecanisme complexe de apărare atunci când cineva încearcă să sugereze consecință negativă a comportamentului său.

• emoții exagerate (atât pozitive cât și negative).

• lipsă de empatie (pentru că nu a învățat acest lucru dar și pentru că este copleșită de propriul zbucium interior).

• comportament irațional, impulsiv sau chiar periculos.

• comportament duplicitar, minciuni repetate și în cascadă (atunci când este prinsă cu minciuna, în loc să recunoască, răspunde printr-o altă minciună). Legat de comportamentul duplicitar, dacă privești cu atenție vei vedea că de multe ori ceea ce spune este contrazis de ceea ce face.

• hipersexualitate (libido extrem de ridicat).

• abuzuri comportamentale: abuz de substanțe, comportament financiar aberant (cheltuie tot) comportament sexual promiscuu (parteneri sexuali numeroși, infidelitate conjugală, relații extramaritale etc.).

• sentimente cronice de gol interior și/sau plictiseală extremă (are tendința de a evita singurătatea cu orice pret pentru ca singurătatea accentuează sentimentul de gol/plictiseală).

• agresivitate fizică și/sau verbală: vorbim atât de violență fizică (sare la bătaie, lovește obiecte, pereți, animale, persoane etc.) sau verbală (folosește cuvinte vulgare, înjură, denigrează, calomniază, ironizează) cât și de o formă aparte de agresivitate, foarte comună în cazul acestei tulburări: comportamentul pasiv-agresiv și subtil provocator. Scopul acestei forme aparte de agresivitate este să obțină o reacție, de regulă una negativă. Scopul celorlalte forme de agresivitate este diferit (descărcare, intimidare a adversarului și așa mai a departe).

• relațiile unei persoane borderline urmează mereu un tipar: relația începe printr-o etapă de idealizare (partenerul este pus pe un piedestal și este cel mai bun lucru care i se putea întâmpla vreodată) și ajunge mai devreme sau mai târziu în etapa de devalorizare (în care partenerul este cel mai rău lucru care i se putea întâmpla și cauza pentru toate lucrurile care nu îi convin).