Dr.Hamer a stabilit că „orice boală este cauzată de un șoc emoțional care surprinde individul total nepregătit” (Prima Lege Biologică). În onoarea fiului său, Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, condiționat și determinat de experiențele noastre trecute, de vulnerabilități, de percepțiile personale, de valorile și credințele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emoțional, ci și biologic, care trebuie înțeles în contextul evoluției noastre personale.
Animalele experimentează aceste șocuri biologice în urma pierderii bruște a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separării de partener sau de grup, a unei amenințări neșteptate, a unei perioade de nemâncare sau a unei amenințări de moarte.
Un bărbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului”, când își pierde casa sau locul de munca, pe neașteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „în cămin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declanșat de un divorț neprevăzut sau de o spitalizare de urgentă; copii suferă deseori un șoc conflictual „de separare”, când mama se decide să se întoarcă la muncă sau când se despart părinții.
Analizând mii de tomografii (CT) în relație cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit că, atunci când are loc DHS, șocul impacteaza o zona specifică, predeterminată din creier, cauzând o leziune care este vizibilă pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (în 1989, Siemens, producătorul german de aparate tomografice, a confirmat că aceste inele nu provin de la o proastă funcționare a aparaturii). După impact, celulele cerebrale transmit șocul impactului către organul corespondent care, la rândul lui, răspunde cu o modificare specifică, ce poate fi anticipată.
Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela că, de-a lungul evoluției noastre, fiecare parte a creierului a fost programată să răspundă instantaneu la posibile conflicte sau amenințări. În timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instucțiuni de bază legate de supraviețuire, care corespund respirației, hrănirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate și cele legate de autoapreciere, încrederea și respectul de sine.
Cercetările medicale ale Dr. Hamer sunt strâns legate de embriologie, pentru că, indiferent de felul în care organul răspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea țesutului sau prin dereglarea funcționarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atât organul, cât și țesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologică).
GNM „Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreză că organele controlate de „vechiul creier” care derivă din endoderm sau vechiul creier-mesoderm, precum plămânii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea în profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., generează întotdeauna proliferare celulară, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvoltă exclusiv pe durata fazei active a conflictului (inițiată de DHS). Să luăm exemplul cancerului de plămân: conflictul biologic asociat cu cancerul de plămân este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, în termeni biologici, panica de moarte este echivalentă cu incapacitatea de a respira. Odată cu șocul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care reglează respirația încep instantaneu să se multiplice, formind o tumoare pulmonară. Contrar părerilor convenționale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fără rost, ci servește unui scop biologic foarte bine definit, și anume să crească capacitatea pulmonară, optimizând astfel șansele de supraviețuire ale organismului.
Analizele tomografiilor întreprinse de Dr. Hamer demonstrează că fiecare persoana bolnava de cancer de plămân prezinta o configurație clara de tip inele concentrice în zona corespondentă din creier și că fiecare pacient a suferit un șoc conflictual emoțional total neașteptat, de tipul „frică de moarte”, înaintea declanșării cancerului. În majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declanșată de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimțit că o sentință la moarte.
Cancerul de sân, potrivit cercetărilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul „mamă-copil” sau „probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impactează întotdeauna vechiul creier, în zona care controlează glandele producătoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, întrucât își face foarte multe griji, atunci când copilul ei este rănit sau se îmbolnăvește grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cât conflictul este activ, celulele glandei mamare continua să se multiplice, formând o tumora.
Scopul biologic al proliferării celulare este acela de a mări capacitatea de lactație pentru copilul suferind, grăbind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie și fiecare femelă din lumea animală se naște cu acest program de reacție biologică pentru creștere și dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arată că femeile, chiar și atunci când nu alăptează, dezvoltă tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui părinte bolnav, sau de grijă unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plămân sau de sân este valabil pentru orice alt tip de cancer ce își are originea în „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declanșat de un conflict șoc specific, care activează un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologică), ce permite organismului să depășească obișnuințele funcționarii zilnice și să se confrunte fizic cu situația urgentă. Pentru fiecare tip de conflict există o zonă cerebrală specifică, de unde este coordonat acest program de urgență.
În vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvoltă tumori pe durata fazei active a conflictului- șoc, situația este opusă în cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele și țesuturile ce corespund și sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alăptare etc.) își au originea în ectoderm sau mesoderm-ul noului creier. În momentul producerii conflictului-șoc, țesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului răspund prin degenerare celulară.
Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situații care apar doar atunci când persoana se afla într-o stare emoțională de stres relaționată cu conflictele-șoc corespondente. Așa cum este de așteptat, distrugerile țesuturilor respective au o semnificație biologică precisă.
Să luăm exemplul țesuturilor canalelor de lactație. Ele se dezvoltă mult mai târziu decât glanda mamară, acest țesut fiind controlat de o zona mai tânără a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde țesutului canalelor de lactație este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiențe de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la sân. O femelă din lumea animală suferă un astfel de conflict, atunci când puiul ei se pierde sau este omorât. Ca un reflex natural la acest conflict-șoc, țesutul canalelor de lactație începe să ulcereze.
Scopul acestei reacții este mărirea diametrului canalelor de lactație, astfel încât laptele nefolosit să se poată drena mai ușor și să nu se congestioneze în interiorul sânului. Creierul fiecărei femei este programat cu acest gen de reacție-răspuns biologic. Din moment ce sânul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija și hrănirea, femeile suferă un conflict-șoc cauzat de separarea bruscă de o persoană iubită. Pe durata fazei active a conflictului- șoc nu există practic nici un simptom, cu excepția unor ocazionale puseuri ușoare în interiorul sânului.
