Furtunile vieții sunt create personal, de fiecare, de nimeni altcineva. Nicio persoană nu poate intra în viața și traiul omului și să le dea peste cap fără permisiunea lui.

Furtunile din viața ta reflectă furtunile din interiorul tău, create și întreținute de emoțiile negative: furii, frustrări, îndârjiri, frici, nesiguranțe, invidie, etc.

Atunci când tu nu îți rezolvi aceste emoții conștientizându-le, ele rămân acolo, în interior, și atrag alte emoții, de aceeași calitate, „partenere” tăcute, care își unesc forțele. Iar la un moment dat, toate vor căpăta forța unei furtuni sau a unui uragan.

Energia emoțiilor poate fi incredibilă.

Dacă sunt emoții pozitive, ele declanșează vindecarea corpului. Dar dacă sunt negative, distorsionează câmpul electromagnetic măsurabil al fiecărui organ, ajungând, în final, să destabilizeze întregul corp cu toate câmpurile lui. Şi uite aşa apare boala.

Nu poţi da vina pe toţi ceilalţi, pentru că nimeni nu te poate enerva fără acceptul şi voia ta.

Primul pas spre potolirea furtunii din tine şi readucerea liniştii este CONŞTIENTIZAREA: observă-ţi trăirea, sesizează furia, încrâncenarea, dorinţa de a face rău, de a jigni.

Pentru aceasta ai nevoie să atingi un grad de maturitate. Cât timp alegi să te comporţi infantil, ca un prunc mic, vei arăta într-una spre ceilalţi, pârându-i.

Al doilea pas este ACCEPTAREA: acceptă că nu eşti perfect în anumite momente, şi permite-ţi să fii aşa cum eşti.

Nu te judeca, nu te înfuria pe tine, nu regreta, că nu faci altceva decât să amplifici furtuna din tine. Acceptă-te aşa cum eşti.

Al treilea pas este ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII pentru ceea ce faci şi ce eşti. Şi această etapă necesită maturitate, în special emoţională. Este pasul obligatoriu prin care te oprești să dai vina pe tot si pe toți, și realizezi că nimeni nu poate intra cu bocancii în sufletul tău decât dacă îi permiți.

Iar al patrulea pas este ca după conştientizare şi acceptare, să hotărăşti instant că nu mai vrei să fii aşa. Este DECIZIA ta de schimbare atunci şi acolo, în mijlocul furtunii. De ce mai amâni, dacă tot vrei să aduci liniştea în viaţa ta? Decât dacă nu vrei cu adevărat, când furtuna este mai confortabilă şi atunci găseşti scuze şi justificări pentru a amâna schimbarea de gândire, de comportament şi de energie.

Orice lucru poate fi schimbat, iar orice învăţ are şi dezvăţ; dacă se vrea asta cu adevărat. Dacă nu, se aduc zeci de contraargumente de ce la oricine se poate, doar la tine, specialule, nu se poate.

Când afară e furtună, ce faci? Închizi geamurile, scoţi aparatura din priză, şi te adăposteşti din calea ei. Atunci o faci, nu după ce a trecut.

La fel şi cu furtunile emoţionale ale vieţii: atunci rezolvi problema şi faci schimbări, nu altă dată.

Nu poţi aduce liniştea şi pacea continuând războiul din tine, şi având pretenţia ca oricine altcineva să se schimbe, în afară de tine, cel fără de prihană. Sau poţi, dar îţi vei transforma viaţa într-un câmp de luptă cu morile de vânt.

Furtunile vieții sunt create de tine, de nimeni altcineva. Nicio persoană nu poate intra în viața și traiul tău, și să ţi le dea peste cap fără permisiunea ta.

Maturizează-te, fii conştient, acceptă-te şi decide că nu mai ai nevoie de furtuni care distrug, ci de liniştea care (re)construieşte.

Trăieşte ACUM şi AICI, conştient de forţa ta creatoare de realităţi.

Dar asumă-ţi responsabilitatea.

Fii conştient, acceptă-te, asumă-te, şi ia decizii. Câţi ani ai, în fond?

Zi faină şi bineţe îţi dau, OM fain!

Edith Kadar