Bluma Zeigarnik, psiholog rus care și-a desfășurat activitatea la începutul secolului 20 și una dintre primele femei din Rusia care a urmat o facultate, a publicat în 1927 câteva studii importante despre creier. Cercetările ei au început într-un restaurant, analizând comportamentul ospătarilor în timp ce lua masa.

Femeia a observat că, după ce terminau de mâncat și își achitau nota de plată, clienților le era foarte greu să le atragă din nou atenția ospătarilor. Deși majoritatea oamenilor ar presupune că ospătarii erau interesați doar de restul consumatorilor, adică de cei care nu plătiseră încă, Zeigarnik a analizat mai atent situația. A descoperit că ospătarii nu numai că nu le mai acordau atenție, dar nici nu mai știau ce comandaseră clienții care deja își achitaseră nota de plată. Deși își aminteau cu ușurință comenzile de la mesele la care încă serveau, cumva, creierul lor „a dat la o parte” comenzile încheiate.

Zeigarnik a luat această observație din contextul restaurantelor și și-a extins cercetările, descoperind câteva caracteristici surprinzătoare și importante ale creierului uman. Efectul Zeigarnik, așa cum este cunoscut în ziua de astăzi, afirmă că, de fapt, creierul își amintește în mod natural toate procesele întrerupte sau incomplete. Aceste lucruri neterminate poartă denumirea de „bucle deschise”.

Creierul caută în mod natural un mod de a încheia lucrurile, o finalitate. În caz contrar, o parte a creierului se agață de bucla deschisă până când o închide, completând-o. Aproape 100 de ani mai târziu, acest fenomen este mai relevant ca oricând.

Poți foarte ușor să testezi asta pe cont propriu. Ai avut vreodată un gând care nu ți-a dat pace? Care ți-a venit în minte zi de zi, timp de o săptămână, o lună sau chiar mai mult. Dacă răspunsul este da, atunci te-ai confruntat cu un exemplu clar de buclă deschisă. În discuția noastră, o buclă deschisă este orice lucru care îți solicită atenția, dar care nu își are locul acolo unde este și așa cum este.

Să analizăm un exemplu concret al impactului pe care îl au buclele deschise.

Ți s-a întâmplat vreodată să adormi mai greu din cauză că aveai multe chestii pe cap? Lucrurile care îți acaparează atenția sunt o buclă deschisă, o formă de chestii mintale.

De-a lungul zilei, chestiile vin spre tine din toate părțile. Interacționezi mult, ai numeroase lucruri de făcut și de care trebuie să ții cont. Ești ocupat și absorbit și este posibil să treci cu vederea anumite sarcini.

Nu uita, amigdala cerebrală nu are percepția timpului. Vrea o rezolvare chiar acum. Însă, este clar că nu poți închide toate buclele deschise și nu poți termina tot ce ai de făcut în timp ce stai în pat noaptea târziu. Drept urmare, creierul te sâcâie (și te sâcâie și te sâcâie). Îți vin în minte toate înțelegerile pe care le-ai făcut sau temele pe care știi că trebuie să le termini în timp ce încerci să adormi.

Pe lângă faptul că numărul buclelor deschise este din în ce mai mare pe măsură ce înaintezi în vârstă, iar lucrurile devin mai complexe, conectivitatea a crescut exponențial șansele ca acestea să apară. Dacă nu te ocupi de ele, aceste bucle pot reapărea în orice moment, provocând distragerea atenției.