Desenul Familiei, ca probă de evaluare, este specific, în general, copiilor. Prin acest act de creaţie, copiii transmit mesaje şi explicaţii pe care nu le pot exprima verbal. În acest fel, sunt manifestate emoţiile, dorinţele, dar şi frustările sau stările de nelinişte ale micilor artişti. Interpretarea simbolurilor care apar în desenele familiei copiilor ne ghidează spre identificarea relaţiilor lor cu membrii grupului familial şi a sentimentelor pe care le au faţă de aceştia.

În plus faţă de aceste aspecte, interpretarea probei mai poate reliefa:

– tipul de relaţii intra-familiale, în special în cazul copiilor cu părinţi separaţi, recăsătoriţi sau al copiilor care au pierdut un părinte;

– elementele de identificare cu membrii familiei;

– tendinţele de valorizare/devalorizare;

– organizarea personalităţii şi în special a spaţiului psihic (delimitarea Eu/non-Eu, interior/exterior);

– angoasele, conflictele interne, fantasmele, introiecţiile identificatoare;

– aspectele nevrotice ale personalităţii cum ar fi sadismul, agorafobia, nevroza obsesională;

– trăsăturile psihotice precum ar fi tendinţele depresive sau cele maniacale, schizofrenia.