Există o teorie (respectată și foarte folosită) în terapie, care spune așa: gândurile influențează emoțiile. emoțiile influențează comportamentele. Adică felul în care gândești influențează cum te porți.

Există foarte multe cazuri când problemele unei relații pot fi rezolvate chiar de la schimbarea convingerilor. Lucrurile pe care le crezi fără să le pui sub semnul întrebării și care dictează cum te raportezi la partener. Cum îi vorbești, cum îl tratezi, cum îl iubești.

Câteva convingeri toxice, care pot sta la baza frustrărilor și nemulțumirilor în relația de cuplu:  

-       "Nu se descurcă fără mine!"

De foarte multe ori tindem să ne reducem partenerul la o simplă victimă neajutorată, care ar fi pierdută în lume fără noi. Poate că aveți caractere diferite. Poate tu ești hotărât, motivat sau "cu tupeu". În timp ce persoana iubită e timidă, nu e foarte vocală, poate îi e rușine să se impună. Asta te face pe tine să preiei controlul. Îi spui tot timpul cum să se poarte, cum să se îmbrace, ce să facă, și ai impresia că așa cum spui tu e bine. Când faci asta, partenerul se simte un copil. Se simte judecat și lipsit de respect. Deci - cum să te aștepți ca relația ta să fie sănătoasă, când e evident că te plasezi superior partenerului? Chiar dacă nu o faci cu intenții rele, de fapt vrei binele omului de lângă tine...dar fără să vrei, îi faci mai mult rău.

-       "Bărbatul trebuie să facă lucrurile în felul acesta, iar femeia să facă lucrurile în felul acesta"

Convingerile astea se numesc convingeri heteronormative. Sunt convingeri foarte toxice, care fac reguli pentru bărbații și femeile unei relații. Astea vin din copilărie. Când fetelor le-a fost insuflată ideea că ele trebuie să fie cuminți, liniștite, să știe să gătească și să facă copii. În timp ce băieților li s-a spus să învețe, li s-a interzis să plângă și au fost avertizați că vor deveni "capul familiei" într-o zi. Când crezi lucrurile astea, tinzi să judeci persoana iubită după ele. O judeci pe soția ta că nu face mâncare - deși e evident că nu se pricepe și că preferă să comande de la restaurant. Îl judeci pe soțul tău că nu câștigă destul de mulți bani - deși poate chiar nu are cum să o facă. În loc să ne supunem partenerii la astfel de prejudecăți, nu mai bine îi iubim pentru ceea ce sunt, în loc să le insuflăm ceea ce ar trebui să fie?

-       "Eu sunt așa, așa e bine, așa trebuie să fii și tu!"

Asta e cea mai grea de schimbat și face cel mai mult rău. Tu ai ajuns până la o anumită vârstă, cu reușite și eșecuri. Probabil ai realizat câteva lucruri până la vârsta asta de care te mândrești. Și le-ai făcut pe toate urmând tiparul tău personal. Singura realitate pe care o cunoști e a ta. Și, de bine de rău, realitatea și personalitatea ta te-au adus unde ești acum. Așa că, ai impresia greșită, că această realitate e singura care există și pe care trebuie să o urmeze toți. De exemplu, te cerți cu partenerul tău că ajunge acasă și își lasă lucrurile împrăștiate peste tot. Se odihnește 30 de minute și abia după aia le strânge. În timp ce tu le strângi imediat ce te întorci de la serviciu. Așa că, îi pretinzi să facă la fel ca tine. Sau, tu te comporți într-un anumit fel în public. Ai grjă ce vorbești, nu fumezi, nu bei, povestești despre lucruri interesante. Dar partenerul își desface o bere și discută despre Juventus și ultimul campionat mondial. Te enervezi și îi pretinzi să se comporte ca tine. Astea sunt de fapt metode de control și nu fac absolut deloc bine. Tu ai valorile tale, partenerul pe ale lui. Diferit nu înseamnă greșit! Dacă vrei ca partenerul tău să fie 100% ca tine, mai bine te desparți și trăiești doar cu tine. Dar dacă îl iubești cu adevărat, vei face tot posibilul să-l lași să fie liber, cu pasiunile, valorile și comportamentele lui. Întrebarea normală (de altfel) pe care ți-o pui este că dacă îl las liber, să fie cum vrea el, eu cum mă sigur că ceea ce-mi doresc  se poate întâmpla? Adică, îl las în pace, dar dacă asta îl face să nu mai fie atent la mine și să nu-i mai pese de mine? Dacă mă trădează, dacă îmi face rău? Fricile astea pot fi dărâmate în momentul în care ești sincer cu nevoile tale și discuți cu partenerului tău despre ele fără să-i mai pretinzi să ți le împlinească.