Cleptomania este o tulburare de comportament caracterizată prin dorința recurrentă și necontrolabilă de a fura obiecte de valoare, fără a avea nevoie sau intenția de a le utiliza sau vinde. Persoanele cu cleptomanie pot simți o plăcere sau o satisfacție imediată în timpul furtului, dar pot experimenta sentimente de vinovăție, rușine sau anxietate după aceea.

Cauzele cleptomaniei sunt necunoscute, dar se crede că poate fi legată de probleme de circuit în creier, care afectează controlul impulsurilor, percepția plăcerii și procesul decizional. De asemenea, un istoric familial de tulburări de comportament sau de alte tulburări psihiatrice pot crește riscul de a dezvolta cleptomanie.

Simptomele cleptomaniei pot include dorința recurrentă și necontrolabilă de a fura obiecte de valoare, fără a avea nevoie sau intenția de a le utiliza sau vinde, sentimentul de plăcere sau satisfacție în timpul furtului, și sentimente de vinovăție, rușine sau anxietate după aceea.

Diagnosticul cleptomaniei se bazează pe simptomele descrise de pacient și evaluarea comportamentului acestuia și a istoricului medical. Medicul poate recomanda teste de laborator sau imagistică pentru a exclude alte probleme medicale care pot cauza simptome similare.

Tratamentul cleptomaniei poate include terapia cognitiv-comportamentală (TCC), terapia medicamentoasă și terapia de grup sau familială. TCC se concentrează pe schimbarea modului în care o persoană gândește despre comportamentul său și învață tehnici de management al impulsurilor. Medicamentele utilizate pentru a trata cleptomania pot include antidepresive, stabilizatoare ale dispoziției și antipsihotice.