Niciodata boala nu apare deodata sau din senin.

Intotdeauna ea este precedata de nenumarate semnale pe care corpul ni le trimite. Universul, deasemenea ne trimite semnale subtile, sincronicitati, asa zise coincidente, care sa ne faca sa intelegem ca nu suntem in armonie, ca mergem pe un drum gresit. De obicei noi nu le vedem sau le neglijam, ramanand orbi fata de aceste avertizari. Daca aceasta stare persista, intervine boala care este tot un semnal, dar de data aceasta mult mai clar, mai explicit, pe care nu mai putem sa-l ignoram cu atata usurinta. Acum trebuie sa-ți „asculti” boala, ca si cum ar fi un limbaj, un semnal al organismului catre noi, pentru a intelege cauzele ei, este o modalitate de autocunoastere, de comunicare cu noi insine, in aspectele noastre cele mai profunde si este un prim pas catre vindecare. Boala este un semnal - semnalul ca ceva anume a determinat o dereglare a functionarii organismului nostru.

In prima faza, boala poate parea un dusman dornic sa ne faca rau, dar daca ajungem sa intelegem ce a cauzat-o, se devine un element transformator pentru viata noastra.

Este marea noastra sansa de a afla mai multe despre cine si despre cum suntem. Daca intelegem mesajul spiritual al bolii, atunci ea va pleca singura, pentru ca ea nu a venit ca sa ne faca rau, ci ca un prieten care vrea sa ne spuna ca trebuie sa ne transformam, ca am stagnat in evolutia noastra spirituala, ca nu dorim sa ne ascultam vocea interioara si ca exista posibilitatea de a ne rata scopul existentei acesteia.

Ce este boala?

Boala este un dezechilibru, care semnalizeaza dezordinea ce apare in universul nostru launtric. Aceasta dezordine este generatoare de suferinte si se naste din tendintele si obiceiurile noastre neconcordante, din dorintele noastre nenumarate legate de aceasta lume, care ne indeparteaza de influenta binefacatoare a sufletului. Orice durere, suferinta, reprezinta o experienta pe care o generam, datorita erorilor pe care le-am facut si le mai facem. Trebuie sa intelegem ca ea nu ne pedepseste, ca tot ceea ce traim este o consecinta a propriei noastre gândiri si actiuni anterioare.

Boala, desi pare greu de crezut, este un mare ajutor din punct de vedere spiritual. Ea este ultima solutie de armonizare. Depinde de atitudinea noastra mentala, daca ne descurajam, devenim si mai nefericiti si consideram boala o nenorocire, sau daca privim lucrurile dintr-o perspectiva inteleapta, intelegand ca este o atentionare. Boala ne arata unde gresim si este un instrument care ne conduca catre o trezire spirituala. Adeseori bolile si suferintele ne purifica fiinta, ne trezesc sensibilitatea, ne fac receptivi fata de anumite aspecte ale realitatii, pe care inainte nici macar nu le bagam in seama, datorita orgoliului si a gandirii noastre.

Medicina alopata, ignora existenta lumii spirituale, urmareste doar sa trateze efectele bolilor si nu cauzele reale, profunde ale acestora, oferind doar alinarea durerilor care, de cele mai multe ori, nu este durabila.

Ea nu elimina cauza primara a bolilor. Adevarata cauza a bolilor se afla la nivelul mintii si sufletului si nu la nivelul trupului. Multi stim din propria experienta cat de dezarmonioasa poate fi o atitudine mentala gresita, sau invers cat de benefica si regeneranta poate fi asupra organismului o atitudine pozitiva.

Cauzele bolilor

Cauzele bolilor sunt mentale, psihice si fizice. Cauzele invizibile ale bolilor, cele psihice si cele mentale, sunt numite generic cauze spirituale (plecand de la distinctia fizic-nonfizic, vizibil-invizibil, material-spiritual).

Cauzele mentale tin de existenta unui mod gresit de a gandi, de prezenta unor idei fixe, a unor obsesii, care ne fac sa gandim in mod negativ, pesimist.

Oricat am trata cu medicamente o boala care isi are originea in planul mental, cel mai bun medicament este sa intelegem mecanismele imbolnavirii si vindecarii. Cand vom intelege acest lucru, prin programare mentala pozitiva ne vom putea vindeca singuri.

Cauzele psihice vizeaza o gresita perceptie, abordare si atitudine in plan sentimental. Tin de existenta unor sentimente si emotii negative, cum ar fi tristetea, sentimentele de nefericire, de ura, de mahnire, invidia, sentimentele reprimare, furia mocnita etc.

Cauzele fizice sunt cauze usor detectabile si vizeaza un gresit tratament aplicat organismului in ceea ce priveste respiratia, alimentatia, paradignele sau, cum ar fi lipsa de odihna, munca fizica in exces, alcoolul sau conditii neprielnice organismului nostru, etc.

Orice boala ar fi fara sens daca ar putea fi vindecata fara sa i se cunoasca cauza.

O adevarata vindecare poate avea loc in momentul in care am inteles mesajul bolii si dorim sa ne implicam activ in rezolvarea conflictului launtric care l-a generat. De cele mai multe ori, oamenii, atunci cand se imbolnavesc, urmaresc sa modifice ceva in exterior, ceea ce nu este rau. Dar esential este sa modifice ceva in modul in interior, urmarind sa elimine gandurile care au declansat boala si sa le inlocuiasca cu exact opusul lor.

Boala urmareste sa ne elibereze, prin intermediul durerii, de emotia negativa care a generat-o.

Durerea din planul fizic este intotdeauna rezultatul unei „dureri” psihico-mentale care nu a gasit alt mijloc de a se exprima.

Daca dorim sa ne punem la adapost de aceasta durere psihica, vrem sa ne „ascundem” de ea, atunci aceasta durere se va cuibari in corpul fizic intr-o anumita zona. Durerea nu permite sa ne anesteziem sau sa ne rigidizam fata de nevoile noastre sufletesti, dar si fata de ale celorlalti.

Fiinta umana se ataseaza de boala si suferinta ei si vrea sa i se ofere nu numai atentie si compasiune, dar chiar si o anumita consideratie pentru pentru cate boli „duce”.

Unii oameni se lauda la propriu cu numarul si gravitatea bolilor pe care le au, fiecare urmarind sa fie primul in “top”, considerand ca este un lucru “meritoriu”.

Daca oamenii ar intelege ca fiecare boala pe care o duc este rezultatul unei greseli pe care o fac repetat si in care se incapataneaza sa se cantoneze, nu ar mai considera ca este ceva de lauda. Dar nici nu trebuie sa ne culpabilizam pentru ca ne-am imbolnavit, pentru ca nici asta nu ajuta la nimic. Trebuie doar sa intelegem unde am gresit si sa nu mai repetam greseala.

Nu sunt atat de importante evenimentele prin care trecem, doar atitudinea noastra interioara fata de ele, modul in care le intelegem.

Pasi spre vindecare

Primul pas spre vindecare este sa identificam situatia (gandul negativ, sentimentele negative) este cea care a generat boala, ca noi suntem autorii ei, nu ceva sau cineva din exterior doar au declansat-o.

Al doilea pas este sa fim capabilitatea de a merge mai departe, sa abandonam gandul sau sentimentul negativ care a generat boala, sa iertam sau sa ne iertam, sa ne detasam si sa urmarim, sa privim din alt unghi situatia care ne-a prins ca intr-o capcana.

Al treilea pas este vointa de a ne transforma modul de a gandi si a fi, atitudinea inteleapta si plina de dragoste si rabdare fata de noi si fata de oamenii cu care interactionam.

lar ultimul pas, dar nu cel din urma, este sa avem totala incredere in noi, ca vom reusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne vindecam. Exista proverbul care spune ca: „Dumnezeu ne da, dar nu ne pune in traista", adica Dumnezeu ne ajuta in masura in care ne ajutam si singuri, iar eforturile personale sunt esentiale.

Credinta in vindecare este o rezonanta care declanseaza procese de punere in legatura cu energii tainice, vindecatoare, care exista in univers. Cat timp nu ne vom deschide cu adevarat fiinta fata de aceste energii benefice, vindecatoare, ele nu vor patrunde cu forta in fiinta noastra. Credinta absoluta in vindecare genereaza rezonanta cu energiile subtile ale Universului si reprezinta temelia oricarei vindecari. In medicina alopata, efectul placebo nu face decat sa dovedeasca puterea tainica a credintei.

O alta situatia, des întâlnită, este ca persoana care spune ca vrea sa se insanatoseasca, constata ca pierde atentia celorlalti si „avantajele” generate de boala.

Mesajul trimis organismului atunci este paradoxal, nu mai stie daca vrem cu certitudine sa ne vindecam sau nu. Astfel vindecarea va aparea mult mai lent, sau aproape deloc. La fel este cand alternam perioadele in care avem incredere ca ne vom insanatosi si luptam pentru aceasta, cu perioadele in care suntem convinsi ca am pierdut lupta cu boala.

Pentru vindecare este foarte importanta o atitudine pozitiva constanta, plina de incredere in succesul vindecarii noastre.

Pentru a putea sa ne vindecam, trebuie sa nu mai amanam sa ne transformam. Esecul apare din doua motive: unul – pentru ca maine va fi intotdeauna miine, adica intr-un viitor incert, si al doilea pentru ca maine ne va fi si mai greu, pentru ca intre timp ne afundam si mai tare in descurajare si vom fi si mai neputinciosi. Asa ca, transformarea atitudinii noastre trebuie sa inceapa Aici si Acum.

Vindecarea noastra este posibila pentru ca suntem in permanenta inundati de energia infinita tainica a Universului, fata de care, daca ne deschidem spiritual si o primim in fiinta noastra, atunci orice stare de dizarmonie, durere, suferinta, dispare. Apar vindecarile spontane, miraculoase, ca urmare a conectarii fiintei noastre la Oceanul tainic nesfarsit al Vietii. Fiinta noastra are posibilitati miraculoase de regenerare, de vindecare.

Iertarea este unul dintre pasii importanti catre vindecare. La fel cum noi asteptam de la ceilalti iertare si intelegere atunci cand gresim voluntar sau involuntar, la fel si noi trebuie sa-i iertam pe ceilalti cand ne gresesc noua.

Daca am gresit, trebuie sa devenim constienti de aceasta si sa intelegem ca vom suporta consecintele. Daca am mai fi pusi in fata aceleiasi conjuncturi sau uneia asemanatoare, am decide altfel, dar, pentru ca timpul nu poate fi dat inapoi, singurul lucru pe care-l putem face acum este sa ne iertam.

Iertarea propriei noastre fiinte ne va ajuta sa rupem firele care ne leaga de respectiva decizie gresita, pentru a reusi sa redevenim liberi.

Sensul real al iertarii este acela de a ne elibera, de a deveni liberi. Acelasi lucru este valabil in ceea ce priveste relatiile noastre cu cei din jur.

Concluzie

Este foarte important sa ne iertam si sa-i iertam pe cei care consideram noi ca ne-au gresit. Din momentul in care o vom face, ne vom simti cu inima usoara si doar din acea clipa vom fi total increzatori in posibilitatea de a ne vindeca.

Fiinta umana trebuie sa inteleaga ca, daca lipseste aspiratia catre bine, iubire, adevar, dreptate, optimism, incredere, este imposibil sa ne bucuram de o stare de sanatate perfecta, pentru ca gandurile si actiunile noastre gresite, rele, vicioase conduc la aparitia si intensificarea unor dezechilibre energetice si inclusiv somatice, facand sa apara anumite otravuri generatoare de boli.

Multe dintre persoanele bolnave se intreaba de ce boala i-a ales tocmai pe ei?

Pentru o intelegere corecta trebuie enuntat un principiu spiritual care spune ca nimic nu e intimplator. Nu este intamplator faptul ca noi si nu altcineva, suntem cei care ne-am imbolnavit.

Prin intermediul bolii adeseori ne justificam noua insine faptul ca suntem victima unei situatii exterioare neplacute si urmarim sa atragem atentia celor din jurul nostru, uneori considerandu-i chiar vinovati de ceea ce ni se produce.

Albert Einstein spunea “Intimplarea este o alta masca a Divinului, atunci cand nu doreste sa fie recunoscut”. Va trebui sa intelegem ca nu intimplator boala ne-a aparut noua si nu unei alte persoane si ca asta ne arata ca noi suntem cei care gresim in mod clar ceva.

Este important sa intelegem ca noi avem intreaga responsabilitate in viata in legatura cu ceea ce ni se intampla, atat bine cat si rau. Ca noi am insamantat odata roadele pe care le culegem acum. Acest adevar il regasim in spusele lui Iisus: „daca semeni vant, culegi furtuna".

Trebuie sa devenim constienti ca, in realitate noi insine si nimeni altcineva, suntem singura cauza a pierderii starii de sanatate, bucurie, armonie, ca noi in permanenta alegem sa rezonam cu tristetea, sau cu bucuria, cu frica sau cu starea de curaj, cu neincrederea sau cu starea de incredere, cu neputinta sau cu sentimentul ca atita timp cat facem voia lui Dumnezeu, EI ne ofera o stare colosala de forta launtrica, cu lipsa de vointa sau cu o vointa puternica de a ne transforma, cu stare de pesimism sau cu stare de optimism, cu starea de suferinta si boala sau cu starea de sanatate, de bine launtric.