Autismul, cunoscut și sub denumirea de tulburare de spectru autist, este o afecțiune de dezvoltare caracterizată prin dificultăți de comunicare, interacțiune socială și comportament repetitiv sau restrâns. Această tulburare poate fi diagnosticată la copii, dar simptomele pot persista în viața adultă.

Cauzele exacte ale autismului sunt necunoscute, dar se crede că poate fi cauzată de o combinație de factori genetici și ambientali. Studiile au arătat că anumite gene pot crește riscul de a dezvolta autism, dar cauzele exacte rămân în continuare subiect de cercetare.

Simptomele autismului pot include dificultăți de comunicare, cum ar fi întârzierea în vorbire sau lipsa abilității de a iniția sau participa la conversații; dificultăți în interacțiune socială, cum ar fi evitarea contactului ocular sau dificultatea de a înțelege sarcasmele sau ironiile; și comportamente repetitive sau restrânse, cum ar fi fixarea asupra unor obiecte sau activități sau dificultăți în a accepta schimbări în rutină.

Diagnosticul autismului se bazează pe observarea comportamentului și a simptomelor descrise de pacient și evaluarea istoricului medical. Medicul poate recomanda teste psihologice sau neuropsihologice pentru a exclude alte probleme de dezvoltare sau tulburări mentale care pot cauza simptome similare.

Tratamentul pentru autism se bazează pe nevoile individuale ale fiecărui pacient și poate include terapia comportamentală, terapia de comunicare, și terapia educațională. Terapia comportamentală se concentrează pe îmbunătățirea abilităților sociale și de comunicare, în timp ce terapia de comunicare se concentrează pe dezvoltarea abilităților verbale și non-verbale.

Terapia educațională poate include învățarea în școli speciale sau programe de învățare adaptate nevoilor individuale ale fiecărui copil