Neurodivergent este un termen nemedical care descrie persoanele al căror creier se dezvoltă sau funcționează diferit dintr-un anumit motiv.

Termenul „neurodivergent” este folosit pentru a descrie oamenii prin alte cuvinte decât „normal” și „anormal”. Acest lucru este important deoarece nu există o definiție unică a „normalului” atunci când vorbim despre modul în care funcționează creierul uman. Persoanele care nu sunt considerate neurodivergente sunt descrise prin termenul neurotipic.

Creierul fiecărei persoane funcționează diferit. Pentru o persoană obișnuită, funcțiile cognitive, comportamentele și procesarea informației sunt de așteptat să atingă anumite repere stabilite de societate pentru dezvoltare. Neurodivergența este, așadar, un termen umbrelă non-medical care descrie persoanele cu variații în funcțiile lor mentale.

Originea conceptului de neurodivergență

Neurodivergența este un concept atribuit inițial sociologului Judy Singer, în anii 1990. Aceasta este auto-avocat cu autism și a contestat ideile convenționale despre ceea ce este considerat normal și anormal în funcționarea creierului.

Singer și-a bazat o mare parte din analiză pe experiențele sale personale din copilărie, perioadă în care a fost tachinată din cauza diferențelor sale. Munca ei urmează ideea centrală conform căreia niciun creier nu este identic, iar fiecare persoană are o combinație unică de abilități și nevoi.

Cum definește Judy Singer neurodiversitatea

Judy Singer definește neurodiversitatea ca fiind:

• o stare de natură care trebuie respectată

• un instrument analitic pentru examinarea problemelor sociale

• un argument pentru conservarea și facilitarea diversității umane

Potrivit acestei perspective, neurodiversitatea oferă societății oportunitatea de a înțelege mai bine indivizii al căror creier funcționează diferit de ceea ce este considerat tipic. Aceasta ne provoacă să privim dincolo de tipare rigide și să acceptăm diferențele, în loc să le considerăm problematice.

Care sunt simptomele neurodivergenței?

Persoanele care sunt neurodivergente prezintă diferențe în modul în care funcționează creierul lor. Acest lucru este valabil chiar și în cazul persoanelor care au același diagnostic medical, deoarece manifestările pot fi foarte diferite.

De obicei, neurodivergența începe să se manifeste în mediile școlare și educaționale. Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5) enumeră mai multe niveluri de evaluare, evidențiind factori precum comunicarea socială și comportamentele sau interesele restrânse, repetitive și/sau senzoriale.

Identificarea semnelor de posibilă neurodivergență ar trebui să conducă la o analiză mai aprofundată a stilului de învățare și funcționare al individului.

Evaluarea neurodivergenței

Evaluările neurocognitive sunt teste care evaluează modul în care funcționează creierul unei persoane. Acestea pot fi efectuate de un neuropsiholog, iar un medic de familie poate oferi o trimitere.

Rezultatele acestor evaluări îi ajută pe specialiști și pe aparținători să înțeleagă diferențele dintre stilurile de învățare și pot permite dezvoltarea unui plan personalizat, axat pe punctele forte ale individului.

Este neurodivergența diagnosticabilă?

Nu toți indivizii care au un diagnostic medical precum autismul sau ADHD se autoidentifică drept neurodivergenți. De asemenea, nu există un standard clar pentru un „creier neurotipic”.

Neurodivergența este o etichetă socială, nu una medicală, și presupune luarea în considerare a modului în care interacționăm unii cu alții într-o varietate de experiențe individuale.

Există tratamente pentru neurodivergență?

Deoarece neurodivergența nu este un diagnostic medical, nu există tratamente specifice pentru aceasta.

Există însă tratamente pentru anumite afecțiuni asociate, precum ADHD sau dislexia. Aceste tratamente sunt specifice fiecărui diagnostic și trebuie stabilite de echipa medicală a individului. Psihoterapia poate aduce îmbunătățiri semnificative ale performanței cognitive funcționale, conștientizării sociale și relațiilor interpersonale.

Ce condiții poate avea o persoană neurodivergentă?

Persoanele care se identifică drept neurodivergente pot avea una sau mai multe dintre afecțiunile enumerate mai jos. Totuși, deoarece nu există criterii medicale stricte pentru definirea neurodivergenței, și alte condiții pot fi incluse sub acest termen. De asemenea, unele persoane pot alege să nu se identifice ca neurodivergente.

Printre cele mai frecvente condiții se numără:

• Tulburarea spectrului autist (inclusiv ceea ce era cunoscut anterior ca sindromul Asperger)

• Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD)

• Sindromul Down

• Discalculie

• Disgrafie

• Dislexie

• Dispraxie

• Dizabilități intelectuale

• Tulburări de sănătate mintală, precum tulburarea bipolară sau tulburarea obsesiv-compulsivă

• Sindromul Prader-Willi

• Tulburări de procesare senzorială

• Anxietate socială

• Sindromul Tourette

• Sindromul Williams

Cum poate fi sprijinită neurodivergența?

Psihoterapia de afirmare a neurodiversității, împreună cu intervenția medicală atunci când este considerată adecvată, pune accent pe punctele forte ale individului, nu pe deficite.

Această abordare ajută la înțelegerea faptului că persoanele neurodiverse sau autiste au nevoi diferite. Prin sprijin adecvat, pot fi valorificate abilități precum hiperfocalizarea sau sensibilitatea senzorială crescută, contribuind la o mai bună adaptare și funcționare în viața personală, educațională și profesională.

PCM (Process Comunication Moodel) este un instrument bazat pe perceptii.

Dr. Taibi Kahler a descoperit, in urma miilor de studii clinice efectuate, ca oamenii percep mediul inconjurator prin intermediul a 6 perceptii. Cele 6 perceptii sunt prezente, in proportii variabile la fiecare persoana, dar una dintre ele este dominanta.

La fiecare dintre cele 6 perceptii, Dr. Kahler a asociat un tip de personalitate:

–       GANDURILE sunt orespunzatoare Ganditorului (Thinker)

–       VALORILE sunt corespunzatoare Perseverentului(Persister)

–       EMOTIIle sunt corespunzatoare Empaticului (Harmonizer)

–       ACTIUNIle sunt corespunzatoare Promotorului (Promoter)

–       INACTIUNIle sunt corespunzatoare Imaginatorului (Imaginer)

–       REACTIIle sunt corespunzatoare Rebelului (Rebel)

Ganditorul (Thinker)

Caracteristicile Ganditorului:

·                 Este o persoana Logica, Responsabila si Organizata.

·                 Va folosi sau va avea nevoie de informatii pentru a comunica eficient cu ceilalti.

·                 Va folosi intrebari si va face schimb de informatii pentru a comunica eficient.

·                 Pentru a se simti bine si a fi eficient are nevoie sa fie recunoscut pentru ideile si realizarile tale. Ii place sa auda cuvinte precum „Ai facut o treaba buna!”, „Ce idee buna!”.

·                 Ii place sa isi planifice riguros timpul si activitatile

·                 Cand este in stres are tendinta sa demonstreze perfectiune si sa faca totul singur, iar daca stresul continua, poate ajunge sa atace verbal oamenii cu care lucreaza, sa ii supracontroleze si sa discute in contradictoriu despre timp, bani, organizare etc.

·                 Pentru a-si recapata eficienta are nevoie sa revina in structura sa de timp.

Calitatile Ganditorului:

·                 capacitate de organizare si planificare

·                 logica pe care o foloseste cand isi structurezi ideile sau cat de repede si clar da informatii celorlalti

·                 responsabilitatea pe care o are, atat profesional cat si personal

Perseverentul (Persister)

Caracteristicile Perseverentului:

·                 Este o persoana Dedicata, Atenta, Constiincioasa.

·                 Modul in care comunica cel mai bine este prin intermediul schimbului de opinii si valori.

·                 Starea de spirit si eficienta isi ating punctul maxim cand valorile sale sunt impartasite si recunoscute de catre ceilalti.

·                 Ii place sa auda cuvinte precum „Te admir!”, „Iti apreciez foarte mult valoarea”, „Ce crezi ca ar fi bine sa facem?”, „Ai facut o treaba buna!”.

·                 Cand este in stres are tendinta sa se concentrezi mai mult pe partile negative, pe ce e gresit, in defavoarea lucrurilor bune. Daca nivelul sau de stres creste, poate deveni suspicios si va cauta sa faca dreptate („parerea mea este cea mai buna”).

·                 Pentru a-si recapata eficienta are nevoie sa isi recapete increderea in cei cu care interactioneaza si sa revina intr-un sistem de valori comun, agreat de ambele parti.

Calitatile Perseverentului:

·                 are capacitatea sa observe lucruri, sa isi exprime opinii, judecati despre persoane si situatii

·                 este apreciat(a) pentru moralitatea si constiinciozitatea sa, atat la nivel profesional, cat si personal.

·                 se poti implica in diverse cauze, sociale, politice si, in general, orice activitate care implica respectarea unui set de valori si principii in care crede.

Empaticul (Harmonizer)

Caracteristicile Empaticului:

·                 Este o persoana Calda, Sensibila si plina de Compasiune.

·                 Are nevoie sa comunice pe un ton calm si plin de compasiune.

·                 Pentru a se simti bine si eficient are nevoie sa fie recunoscut(a) ca persoana si de un mediu care sa isi stimuleze toate cele 5 simturi (vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ).

·                 Ii place sa auda „esti important(a) pentru mine”, „imi pasa despre tine, despre ce simti”.

·                 Cand se simte stresat(a), intr-o interactiune cu ceilalti, devine ezitant(a) si da prioritate celorlalti. Poate accepta situatii cu care nu se simti confortabil si poate ezita sa ia decizii.

·                 Atunci cand nivelul sau de stres creste, face greseli, rade de sine sau se comporta „prosteste”, iar astfel atrage ostilitate din partea celorlalti.

Calitatile Empaticului:

·                 dezvolta relatii pline de caldura, este o fire empatica, creeza si ofera armonie in jur

·                 are capacitatea sa simta mai intai oamenii si lucrurile

·                 cele 5 simturi ale sale sunt extrem de bine dezvoltate si le foloseste cu placere

Promotor (Promoter)

Caracteristicile Promoterului:

·                 Este o persoana Adaptabila, Persuasiva si Sarmanta.

·                 Atentia sa este captata atunci cand ceilalti folosesc un ton ferm si directiv cu el/ea.

·                 Apreciaza comunicarea directa, directiva.

·                 Iti place si este motivat(a) de provocari, dificultati sau lucruri noi de facut.

·                 Ca sa se simta bine si sa aiba motivatie, eficienta, are nevoie de multa incidenta, adrenalina, pe periode scurte de timp. Ii place acest gen de energie ridicata in astfel de situatii.

·                 Cand este in stres are tendinta sa ii vada pe ceilalti ca fiind slabi. Apoi, daca nivelul de stres creste, incepe sa isi asumi riscuri, care ii pot afecta sanatatea, siguranta personala sau financiara. Incearca sa isi obtina rezultatele fara sa ia in considerare ceea ce simt ceilalti, intrece limitele si nu respecta regulile.

·                 Pentru a reveni in starea de confort e nevoie sa primeasca / sa isi gaseasca o provocare si o incidenta pozitiva.

Calitatile Promoterului:

·                 are un sarm aparte, vizibil, chiar si daca ceilalti il considera lipsit de tact

·                 are o capacitate mare de a trece mai departe peste orice obstacol. Nu se opreste niciodata, merge mai departe.

·                 este foarte adaptabil la orice situatie sau mediu nou. Mai mult, ii plac schimbarile si nu se intelege prea bine cu rutina.

Imaginatorul (Imaginer)

Caracteristicile Imaginativului:

·                 Este o persoana Calma, Imaginativa si Reflectiva.

·                 Atentia sa este captata doar folosind o comunicare clara, fara ambiguitati, directa.

·                 Nu reactioneaza fatis, ci isi ia timp pentru a raspunde intrebarilor.

·                 Are nevoie de motivatie si directie din exterior pentru a face lucruri si are tendinta sa astepte ca altii sa fie cei care iau contact cu el/ea.

·                 Este eficient si se simte bine atunci cand are parte de timp si spatiu pentru a reflecta. Are tendinta sa evadeze din sedintele sau discutiile lungi pentru a se proteja de situatii dificile.

·                 Atunci cand intra in stres, devine pasiv si asteapta sa treaca timpul sperand ca se va rezolva problema. Cand nivelul de stres creste, se retrage si nu termina ce a inceput.

·                 Ai nevoie de timp pentru solitudine ca sa-si recapete eficienta.

Calitatile Imaginativului:

·                 este foarte calm, indiferent de situatie, si are capacitatea de a analiza in liniste diverse ipoteze si solutii

·                 are capacitatea de a reflecta si a se gandi la umanitate, de a se observa pe sine si pe ceilalti, fara sa ii judece

·                 are o imaginatie extrem de vasta, explorand multiple posibilitati intr-o situatie data

Rebelul (Rebel)

Caracteristicile Rebelului:

·                 Este o persoana Spontana, Creativa si Jucausa.

·                 Ii place sa comunice folosind un stil energetic, exprimandu-si aprecierea fata de lucuri, persoane, locuri (imi place/nu-mi place)

·                 Este eficient atunci cand este stimulat prin elemente creative, distractive, oameni noi, locuri noi, iar prima sa reactie este sa se exprime in legatura cu aceste schimbari (imi plac/nu-mi plac).

·                 Atunci cand intra in stres poate spune ca nu intelege lucrurile („nu stiu”). Lucrurile pot deveni plictisitoare daca nu sunt creative si distractive. Daca nivelul sau de stres creste, muta responsabilitatea catre alte persoane si devine nesincer cu responsabilitatile sale.

·                 Pentru a reveni intr-o stare de echilibru (a iesi din stres) are nevoie de „joaca”. Fie ca e vorba de ceva distractiv, o gluma, ii vor aduce inapoi in starea sa de „jucaus”.

Calitatile Rebelului:

·                 este foarte creativ, gaseste solutii chiar si cand ceilalti vad doar probleme

·                 are capacitatea sa transforme orice lucru plictisitor in ceva foarte placut, intr-un joc

·                 este spontan, plin de energie si entuziasm

„Limbajele iubirii”, sau modul în care ne exprimăm iubirea a fost un subiect amplu dezbătut în zona psihologiei. Fiecare individ în parte tinde să învețe să iubească prin modul în care a fost iubit când era mic (deci, un construct social). Mai târziu în viață, pe baza propriei experiențe de viață, vom iubi la fel cum am fost învățați. Atunci când noi și partenerul nostru de cuplu, avem moduri diferite de a iubi, e tare probabil să avem un canal de comunicare diferit de acesta și să nu ne oferim semnale de dragoste așa cum..ne-am dori. Conform lui Chapman, există 5 moduri prin care noi ne împărtășim iubirea.

1. Timp liber

Timpul liber e exprimat prin dorința de a împărtășii timpul cu cei iubiți. La fel, când cei dragi își oferă timpul liber nouă, înțelegem că aceștia sunt afectuoși cu noi și ne oferă iubire.

2. Atingeri

Iubirea exprimată prin atingeri se referă la îmbrățișări, „cuddling”, sărutat sau pur și simplu contactul skin-on-skin.

3. Gifts (cadouri)

Primirea sau oferirea de daruri (de obicei, valoroase) este văzută că un element al iubirii, aceasta oferindu-ți ceva material din ceea ce ea deține

4. Declarații

Declarații, poezii, exprimarea înfățișată a iubirii este dată că un mod principal în care iubim și ne simțim iubiți. Un mesaj lung de dragoste în care ai simțit că ți-ai dat și duhul scriindu-l ar trebui primit cu o porție enormă de iubire, nu?

5. Servicii

Înțelegi iubirea prin faptul că faci favoruri persoanelor iubite și aștepți la rândul tău că oamenii să fie acolo pentru ține. O mâna de ajutor atunci când ești la ananghie poate însemna și lumea pentru unii.

Conform autorului, toți oamenii au un limbaj principal prin care aceștia se exprimă și unul secundar pe care-l apreciază și pot empatiza cu el.

Partea mai puțin plăcută din aceste limbaje e momentul în care partenerii de cuplu nu sunt pe același palier de comunicare. Dacă tu ai un limbaj de iubire centrat pe timp liber, în timp ce partenerul tău are un limbaj centrat pe cadouri (gifts) lucrurile se complică. Îți vei dori timp de calitate cu persoană iubita, astfel arătându-ți disponibilitatea și dragostea față de acesta, în timp ce partenerul tău pur și simplu nu va simți nevoia să stați prea mult timp împreună (ba chiar, uneori simțindu-se sufocat). În același timp, când el îți oferă un un nou cadou, s-ar putea să-i răspunzi cu un „mulțumesc!” rapid, fără să îl faci să înțeleagă cât de mult apreciezi gestul lui de iubire, asta lăsându-se mai târziu cu frustrări.

Secretul? Primul pas e conștientizarea faptului că unii oameni iubesc altfel decât noi. Apreciază gesturile persoanelor din jurul tău și gândește-te că ..chiar și o scoică oferită în dar s-ar putea să reprezinte un mic gest de apreciere.

Informatii generale

Studiile au aratat ca 4 din 10 adulti au avut simptome de anxietate sau depresie in cursul pandemiei, o pondere in crestere cu 400% comparativ cu datele din 2019 cand doar unul din zece adulti suferea de aceasta simptomatologie.

Izolarea si pierderea locului de munca, recesiunea economica si masurile restrictive au afectat mai ales tinerii (cu varste intre 18 si 24 de ani) care au experimentat simptome de anxietate si/sau tulburare depresiva in proportie de mai mult de 50% (56%). Consumul de substante (25% fata de 13%) si ganduri de sinucidere (26% fata de 11%) al tinerilor se afla la un nivel dublu fata de media populatiei generale. La risc sunt si mamele singure cu copii, somerii, adolescentii si lucratorii din sanatate.

Importanta serviciilor de psihoterapie a crescut progresiv si beneficiile ei s-au dovedit spectaculoase in sprijinirea persoanelor aflate in dificultate. Un studiu american a descoperit ca unul din sase americani a inceput pentru prima data sedintele la psiholog in 2020, iar 31% au continuat sau au revenit la terapie in ultimul an. Cu toate acestea mai mult de 30% din populatie ezita inca sa apeleze la psiholog din cauza stigmatului asociat celor care au nevoie de aceste servicii.

Ce este psihoterapia?

Psihoterapia, numita si “terapia prin vorbire” este un termen umbrela care include o varietate de modalitati de a ajuta persoanele cu boli mintale si dificultati emotionale sa elimine sau sa isi controleze simptomele pentru a se bucura de bunastare emotionala, mentala si vindecare. Desi in general psihoterapia se bazeaza pe discutii fata in fata intre pacient si terapeut, ghidate de acesta din urma prin intrebari specifice, ea poate fi realizata si in alte moduri: desen, teatru, povesti, muzica sau dans. De exemplu, in cazul copiilor se utilizeaza deseori desenul ca modalitate mai simpla si sugestiva de exprimare, dar si jocurile de rol, care ii ajuta sa comunice.

Ce rol are psihoterapia?

Dezechilibrul psihic, in conceptia psihoterapeutilor, nu reprezinta intotdeauna expresia unei boli, ci isi poate avea originile in anumite traume suferite in trecut, stres emotional, profesional sau in fobii. Odata ce cauzele sunt identificate si tratate cu ajutorul psihoterapiei, simptomele asociate dispar.

Putini oameni stiu, insa, ca psihoterapia poate fi folosita si ca metoda de dezvoltare personala, de introspectie si autocunoastere, optimizare si crestere a adaptabilitatii si responsabilitatii in actiunile noastre.

Psihoterapia poate fi privita, de asemenea, ca o metoda complementara tratamentului medicamentos in diverse afectiuni, cum ar fi:

• tulburarile copilariei si adolescentei: tulburari de invatare, tulburari de comportament (ADHD – sindromul hiperkinetic) etc;
• tulburarile anxioase: anxietatea generalizata, agorafobia si atacurile de panica, tulburarea obsesiv-compulsiva, alte  fobii, stresul posttraumatic etc;
• tulburarile afective: depresia, boala bipolara;
• tulburari somatoforme: tulburarea de conversie, tulburarea de somatizare, ipohondria etc.
• tulburari legate de adictia de diverse substante: tulburarile datorate abuzului de alcool, droguri, dependenta de nicotina, dependenta de jocuri compulsiva
• tulburari de comportament alimentar: anorexia si bulimia
• tulburari de personalitate
• tulburari de adaptare
• tulburari sexuale
• Schizofrenie sau alte tulburari care provoaca detasare de realitate (tulburari psihotice)

Cine trebuie sa apeleze la psihoterapie?

Convingerea ca oamenii care merg la psihoterapie sunt slabi, bolnavi mintal sau nebuni este destul de persistenta chiar si astazi, desi ramane una dintre cele mai gresite si paguboase conceptii despre psihoterapie.

La psihoterapie pot apela persoane din toate categoriile de varsta:

• copiii care pot fi sensibili la influentele mediului in care cresc si la evenimentele din viata lor si pot suferi de diverse tulburari de invatare, comportament, relationare si adaptare
• adolescentii care trec prin schimbari importante, ca rezultat al dezvoltarii si maturizarii treptate, ce pot duce la probleme de adaptare si comunicare
• adultii care se confrunta cu o multitudine de situatii, traume si responsabilitati ce pot aduce in prim plan problemele psihologice
• persoanele varstnice care se confrunta cu singuratatea si degradarea fizica si uneori psihica, cu oboseala sau depresii, adesea neglijate de familie.

Se considera ca femeile, persoanele cu nivel intelectual si educational mai ridicat si persoanele caucaziene (albe) se adreseaza mai frecvent psihoterapeutilor pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta. Exista, de asemenea, o categorie larga de clienti cum ar fi: studentii, adolescentii sau copiii care sunt adusi la sedinte de catre familie.

De ce sa te adresezi psihoterapeutului?

Pe langa afectiunile mintale si de dispozitie, psihoterapia te poate ajuta intr-o serie de circumstante stresante sau conflictuale. De exemplu, te poate ajuta:

• Sa gestionezi anxietatea, blocajele sau stresul din cauza muncii excesive sau a altor situatii care se pot dovedi coplesitoare
• Sa faci fata unor schimbari radicale in viata, cum ar fi pierderea locului de munca, falimentul,  divortul, decesul unei persoane dragi
• Sa rezolvi situatiile conflictuale din relatia cu partenerul tau sau cu altcineva din viata ta
• Sa eviti reactii daunatoare, cum ar fi agresivitatea, comportamentul violent sau comportamentul pasiv-agresiv
• Sa faci fata unor probleme de sanatate fizica grava, cum ar fi diabetul, cancerul sau durerea pe termen lung (cronica)
• Sa te recuperezi dupa abuzuri fizice, psihice sau sexuale
• Sa faci fata problemelor sexuale, de cauza fizice sau psihologica
• Sa rezolvi dificultatile de somn.

Comunicare sau medicamente?

Numeroase studii au demonstrat ca cele mai eficiente tratamente pentru boli mentale, in mod special depresia, implica o combinatie de medicamente si psihoterapie. Asociatia Americana de Psihiatrie a explicat ca „multe probleme de sanatate pot fi rezolvate doar prin psihoterapie, insa aceasta ramane o componenta cruciala si in succesul tratamentului cu medicamente”

Unde se efectueaza sedintele de psihoterapie?

Psihoterapia este o profesiune care se bazeaza pe o formare teoretica si practica solida, precum si pe autocunoasterea terapeutului. Exercitarea acestei profesii necesita un cadru adecvat profesional care sa asigure sentimentul de siguranta clientului, un spatiu in care problemele sale sa poata fi declarate fara retineri, analizate si intelese in conditii de deplina confidentialitate. Sesiunile dureaza in general 50 de minute si se pot face direct, in cabinet sau la distanta (telefonic sau pe internet, in sedinte private).

Tipuri de psihoterapie

Psihoterapia poate adopta diferite formate in functie de stilul terapeutului si de nevoile pacientului.

• Terapia individuala, care implica lucrul unu-la-unu cu un psihoterapeut.
• Terapia de cuplu, care implica lucrul cu un terapeut de cuplu pentru a imbunatati modul in care functionati in relatia voastra.
• Terapia de familie, care se concentreaza pe imbunatatirea dinamicii relatiilor in cadrul familiilor si poate include mai multi membri dintr-o unitate familiala.
• Terapia de grup, care implica un grup mic de indivizi care impartasesc un scop comun. (Aceasta abordare permite membrilor grupului sa ofere si sa primeasca sprijin de la altii, precum si sa practice noi comportamente in cadrul unui grup de sustinere)

Tipuri de terapie

Desi exista multe tipuri de terapii, unele tehnici de psihoterapie dovedite a fi eficiente, includ:

• Terapia cognitiv-comportamentala (TCC), te ajuta sa identifici convingerile, gandurile si comportamentele nesanatoase si negative si sa le inlocuiesti cu unele pozitive si benefice pentru tine;
• Terapia comportamentala dialectica, un tip de CBT care invata abilitati comportamentale pentru a te ajuta sa faci fata stresului, sa iti gestionezi emotiile si sa iti imbunatatesti relatiile cu ceilalti;
• Psihanaliza – dezvoltata de Sigmund Freud si Carl Gustav Jung, cerceteaza trecutul pentru a depista cauzele afectiunii din prezent. Se analizeaza, in special, copilaria si relatia cu parintii, insa si alte traume sau evenimente anterioare care, persistand in subconstient, ar influenta decisiv sanatatea si comportamentul actual;
• Terapia de acceptare si angajament, care te ajuta sa iti constientizezi si accepti gandurile si sentimentele si sa te angajezi sa faci schimbari pentru a te adapta si gestiona anumite situatii;
• Terapii psihodinamice si psihanalize, care se concentreaza pe cresterea gradului de constientizare a gandurilor si comportamentelor inconstiente, dezvoltarea unor noi perspective asupra motivatiilor tale si rezolvarea conflictelor
• Psihoterapia interpersonala, care abordeaza probleme legate de relatiile tale curente cu alte persoane pentru a-ti imbunatati abilitatile interpersonale (cu familia, prietenii si colegii)
• Psihoterapia de sustinere, care iti dezvolta capacitatea de a face fata stresului si situatiilor dificile
• Psihoterapia integrativa – utilizeaza tehnici din mai multe tipuri de psihoterapie, in functie de afectiunea pacientului, de varsta si de modul in care acesta reactioneaza la ele.

Care sunt beneficiile psihoterapiei?

Un avantaj major al psihoterapiei este ca pacientii vor putea sa-si inteleaga sentimentele de anxietate si sa invete cum sa transforme sentimentele negative intr-o perspectiva pozitiva si productiva.

Psihoterapia nu inseamna doar discutie. Si alte tipuri de comunicare contribuie la identificarea radacinii unei probleme emotionale cum ar fi exprimarea prin muzica, pictura, scris si/sau actorie. Faptul ca psihoterapia este un tratament care provoaca foarte putine efecte secundare din cauza neutilizarii de medicamente care induc modificari chimice, face aceasta metoda de tratament sa fie foarte atractiva pentru multi oameni. Pe langa reducerea problemelor psihologice care pot afecta viata unei persoane si pot limita potentialul acesteia, alte avantaje si beneficii pozitive ale psihoterapiei includ:

• Dezvoltarea unor abilitati mai bune de relatie.
• Intelegerea si atingerea obiectivelor personale.
• Depasirea unor boli precum depresia, comportamentele compulsive si tulburarile de alimentatie.
• Cresterea increderii in sine.
• Dispozitia generala este imbunatatita.
• Inlocuieste gandirea negativa cu gandirea pozitiva.
• Invata tehnici de relaxare pentru a face fata eficient stresului zilnic.

Care sunt dezavantajele psihoterapiei?

• Unii pacienti pot constata ca tratamentul determina schimbari la care nu s-au asteptat.
• Psihoterapia poate explora sentimente si experiente dureroase, s-ar putea sa te simti inconfortabil din punct de vedere emotional, uneori (nu toate tehnicile presupun aceasta metoda). Cu toate acestea, orice riscuri sunt minimizate lucrand cu un terapeut calificat care poate potrivi tipul si intensitatea terapiei cu nevoile tale.

Masuri pentru a beneficia la maximum de terapie

• Asigura-te ca te simti confortabil cu terapeutul tau. Daca nu poti comunica deschis, cauta un terapeut cu care sa discuti deschis, fara rezerve.
• Abordeaza  terapia ca un parteneriat. Terapia este cea mai eficienta atunci cand tu insuti esti un participant activ si faci parte dintr-o alianta cu terapeutul pentru a stabili obiective, a lua deciziile impreuna si a monitoriza progresul facut in timp.
• Fii deschis si sincer. Succesul depinde de disponibilitatea de a te deschide si de a-ti recunoaste gandurile, sentimentele si experientele, in acelasi timp acceptand posibilitatea de a aborda noi perspective, idei si moduri de a face lucrurile. Daca anumite probleme pot fi sensibile sau dureroase sau te temi de reactia psihoterapeutului, anunta-l. Terapeutul nu te judeca, singurul sau scop este de a te ajuta sa alegi solutia cea mai buna pentru tine, intelegandu-te mai bine.
• Respecta planul de tratament. Chiar daca din diferite motive ai putea fi tentat sa lipsesti de la sedinte, acest lucru iti poate compromite continuitatea terapiei si progresul. Incearca sa participi la toate sesiunile si sa te gandesti la ce iti doresti sa discuti cu terapeutul.
• Nu te astepta la rezultate instantanee. Abordarea problemelor emotionale poate fi dureroasa si poate necesita munca grea. Este posibil sa ai nevoie de mai multe sesiuni inainte sa observi imbunatatiri.
• Fa-ti temele intre sesiuni. Daca terapeutul iti cere sa iti notezi gandurile intr-un jurnal sau sa faci alte activitati in afara sesiunilor de terapie, urmeaza indicatiile. Aceste teme te pot ajuta sa aplici ceea ce ai invatat in sesiunile de terapie in viata ta.
• Daca psihoterapia nu ajuta, discuta cu terapeutul. Daca nu simti ca beneficiezi de terapie dupa mai multe sedinte, discuta cu terapeutul despre asta. Impreuna puteti decide sa faceti unele modificari sau sa incercati o abordare diferita, care ar putea fi mai eficienta.

Inteligenta este capacitatea de mobilizare si de exercitare a resurselor multiple, ale gandirii si imaginatiei, in functie de natura situatiilor, carora individul este obligat sa le faca fata in procesul de adaptare la mediul de viata, asigurandu-si necesarul, imediat sau in perspectiva.

Funcție de literatură și de autor, pot fi găsite până la 9 tipuri de inteligență, deoarece inteligența e de mai multe feluri

Din punct de vedere biologic, sinapsele din creier se maturizează complet în jurul vârstei de 20 de ani, ceea ce înseamnă că până la acea vârstă e important să ne dezvoltăm abilitățile și inteligența.

1.INTELIGENTA ACADEMICĂ

Când vorbim de inteligență, în general ne referim la IQ și ne raportăm la rezultatele academice ale fiecăruia. IQ cuprinde toate cele 5 tipuri de inteligență (Inteligenta verbala/lingvistica, Inteligenta kinestezica, Inteligenta logico-matematica, Inteligenta interpersonala, Inteligenta naturalista), dar cea academică eset capacitatea de a reține date, cifre, statistici, nume, etc. Memoria, așadar, influențează inteligența academică.

2.INTELIGENTA EMOȚIONALĂ

Presupune o gesionare bună a emoțiilor – proprii dar și ale oamenilor cu care interacționăm.

Aceasta este cea mai importantă, deoarece, rezultatul direct al unei lumi interioare sănătoase îl reprezintă relațiile bune cu cei din jur.

Reprezintă capacitatea să te faci plăcut, să îți controlezi emoțiile, stăpânindu-le pe cele negative și astfel lumea va dori să interacționeze cu tine.

3.INTELIGENTA FINANCIARĂ

Este acea de a face și gestiona banii. Pentru asta nu trebuie neapărat să ai inteligență academică.

În acest sens, statisticile sunt clare. 9 din 10 câștigători la loto, ajung, după 5 ani (în medie) mai săraci decât erau înainte de a câștiga la loto, pentru că nu au inteligență financiară și nu pot gestiona banii respectivi. Investiții neinspirate, tentații puternice, mofturi inutile …toate sunt caracteristicile oamenilor fără inteligență financiară.

4.INTELIGENTA SOCIALĂ

Inteligența socială este capacitatea de a te cunoaște pe sine și de a-i cunoaște pe ceilalți. Inteligența socială se dezvoltă din experiență cu oamenii și învățând din succese și eșecuri în cadrul social. Este mai frecvent denumită „tact”, sau „bun simț”.  

Dacă ne înțelegem bine cu cei din jur, aceștia sunt mult mai dispuși să ne ajute în orice situație.

5.INTELIGENTA SPIRITUALĂ

Se refera la a gasi acea pace interioara, a fi un om mai bun, a ierta, a accepta, a intelege, a evita sa judeci si a constientiza faptul ca nimeni nu este si nimeni nu trebuie sa fie perfect.

Într-un grad mai mare sau mai mic, inteligenţa spirituală există în fiecare din noi, și această formă de inteligență este o trăsătură exclusiv umană. Conectarea la inteligenţa noastră spirituală este cea mai autentică şi sinceră călătorie înspre autodescoperirea sinelui, a celorlalţi şi a lumii în care trăim și te ajută să dai un sens vieţii tale, să sporeşti gradul de împlinire personală, să atingi împlinirea personală, profesională şi interioară.

Citirea unei cărti şi meditaţia, afundarea în muzică şi literatură de calitate, găsirea unei modalităţi de a comunica cu natura, menţinerea fidelităţii faţă de valorile tale cele mai înalte, a încerca să contribui la o cauză anume, toate acestea sunt metode ideale pentru a spori inteligenţa spirituală.

 1. Certitudine – Toată lumea trebuie să fie confortabilă – pentru a avea plăcere și pentru a evita durerea.  Cuvintele de cod pentru certitudine sunt: confort, securitate, siguranță, stabilitate, temei, predictibilitate și protecție.

 2. Varietate – Varietatea și provocările ne exercită gama emoțională și fizică.  Corpurile noastre, mintea noastră, bunăstarea noastră emoțională necesită toate incertitudine, exercițiu, suspans, varietate și surpriză.  Cuvintele de cod pentru varietate sunt: instabilitate, schimbare, divertisment, suspans, efort și surpriză.

 3. Semnificație -Fiecare persoană trebuie să se simtă specială, importantă, necesară și dorită.  Cuvintele de cod pentru semnificație sunt: mândrie, importanță, realizare, performanță, perfecțiune, evaluare, disciplină și competiție.

 4. Conexiune/Dragoste -Toată lumea are nevoie de conexiune cu alte ființe umane și toată lumea se străduiește și speră la iubire.  Cuvintele de cod pentru conexiune/dragoste sunt: împreună, pasiune, unitate, căldură, tandrețe și romantism.

 5. Creștere -Totul fie crește, fie moare.  Trebuie să ne dezvoltăm în mod constant emoțional, intelectual și spiritual.

 6. Contribuție – Cu toții dorim să trecem dincolo de propriile noastre nevoi și să dăm altora tot ceea ce este în univers contribuie dincolo de sine sau este eliminat.

 Primele patru nevoi – certitudine, varietate, semnificație și conexiune/dragoste – sunt esențiale pentru supraviețuirea umană.  Ele sunt nevoile fundamentale ale personalității – fiecare trebuie să simtă că le-a îndeplinit la un anumit nivel.  Ultimele două nevoi – creșterea și contribuția – sunt esențiale pentru împlinirea umană.  Sunt nevoile spiritului și nu toată lumea găsește o modalitate de a le satisface, deși sunt necesare pentru o împlinire de durată.

 Cu toții împărtășim aceleași 6 nevoi umane.  Așa sunt toți oamenii la fel.  Modul în care suntem diferiți este dat de nevoile pe care le punem pe primul loc, deasupra celorlalți.  Dintre aceste  6 nevoi, sunt două pe care tu (și cu mine) le experimentăm atât de intens, încât vom face aproape orice pentru a satisface aceste nevoi.  Când identifici cele mai importante nevoi ale tale, îți descoperi motivația de conducere, ceea ce dă sens și motiv vieții tale.

 Fiecare își prioritizează nevoile într-un mod diferit.  Care dintre cele șase nevoi este numărul unu pentru tine?  Care nevoie este numărul doi?  Scrie nevoile în ordinea importanței pentru tine, prima fiind cea mai importantă.

Atacul de panică este o afecțiune caracterizată prin episoade intense de anxietate sau teamă, cunoscută și sub denumirea de crize de panică. Aceste atacuri pot fi foarte intense și pot dura de la câteva minute la câteva ore și se pot simți ca o amenințare la adresa vieții.

Cauzele exacte ale atacurilor de panică sunt necunoscute, dar se crede că pot fi cauzate de o combinație de factori, inclusiv predispoziție genetică, traume psihologice, și anumite evenimente sau experiențe stresante. De asemenea, unii oameni pot fi mai predispuși la atacurile de panică dacă au un istoric de anxietate sau alte tulburări de sănătate mintală.

Simptomele atacului de panică pot include dificultăți de respirație, palpitatii, transpirație, amețeli, dureri în piept, și senzația de a fi sufocat sau de a pierde controlul. Aceste simptome pot fi atât de intense încât pot fi confundate cu un atac de cord sau alte probleme medicale grave.

Diagnosticul atacului de panică se bazează pe simptomele descrise de pacient și evaluarea comportamentului acestuia și a istoricului medical. Medicul poate recomanda teste de laborator sau imagistică pentru a exclude alte probleme medicale care pot cauza simptome similare.

Tratamentul pentru atacul de panică include terapia cognitiv-comportamentală (TCC), medicamente antidepresive sau anxiolitice, și terapia de expunere. TCC se concentrează pe schimbarea modului în care o persoană gândește despre anxietate și învață tehnici de management al anxietății.

Medicamentele, cum ar fi antidepresivele sau anxioliticele, pot ajuta la reducerea simptomelor de anxietate și pot face mai ușor pentru pacient să participe la terapie.

Terapia de expunere se concentrează pe expunerea pacientului la situațiile care cauzează anxietate în mod controlat, cu scopul de a-i ajuta să învețe să gestioneze simptomele

„A trăda“ înseamnă a înceta să mai fi fidel față de cineva, față de o cauză, a abandona ceva sau sau pe cineva. „A fi fidel“ înseamnă a-ți respecta angajamentele, a fi loial și devotat. Putem avea încredere doar într-o persoana care ne este fidelă, iar atunci când încrederea este distrusă, inevitabil vom suferi în urma trădării.

Această rană este activată de regulă între doi și patru ani și este trăită în relație cu părintele opus. Când copilul începe să trăiască sentimente de trădare își creează o mască pentru a se apăra ca și în cazul celorlalte răni emoționale. Sentimentul de trădare apare atunci când părintele nu îşi respectă o promisiune, sau îi trădează încrederea. De asemenea, copilul poate experimenta sentimentul de trădare dacă părintele de același sex este trădat de către părintele de sex opus și resimte acest lucru foarte personal, ca și cum el ar fi fost cel trădat.

Când copilul începe să experimenteze sentimente de trădare, acesta își creează un mecanism de apărare prin care încearcă să domine pentru a masca ceea ce simte. În cazul rănii de trădare, vorbim despre masca DOMINATORULUI.  Dominatorul controlează pentru a fi atent la respectarea propriilor angajamente, pentru a fi fidel și responsabil sau pentru a se asigura că și ceilalți își respectă promisiunile. Această mască îl ajută să creadă că are control asupra situației și o folosește pentru a fi atent la respectarea propriilor angajamente, pentru a fi fidel şi responsabil sau pentru a se asigura că ceilalţi îşi respectă promisiunile

Dintre cele cinci răni, dominatorul este cel care are cele mai multe așteptări de la ceilalți, deoarece îi place să prevadă totul și astfel să controleze. Așteptările dominatorului față de ceilalți au drept scop verificarea felului în care fac ceea ce au de făcut dacă o fac bine sau nu, precum și verificarea încrederii pe care o poate avea în ei. Mai mult, este foarte abil în a ghici așteptările celorlalți. I se întâmplă frecvent să spună sau să facă ceva în funcție de așteptările celuilalt, fără a avea neapărat intenția de a face ceea ce a spus.

Simte adesea frica de a fi trădat și nu are încredere în ceilalți. Este sensibil și pentru a-și ascunde sensibilitatea domină. Atunci când este criticat simte frustrare și evită conexiunile cu persoanele autoritare din teama că acestea ar încerca să-l controleze. Îi este teamă să fie vulnerabil și crede că dacă ar face asta s-ar profita de el, așa că stă într-o stare de permanentă alertă și apărare continuă.

Din lipsa lui de încredere, îi consideră pe ceilalți ipocriți, mincinoși, trădători sau infideli. Nu suportă persoanele care trișează, iar atunci când este el cel care trișează, vine cu o explicație care să-l absolve de vină.

Privirea persoanelor de tip dominator este intensă, seducătoare. Când o astfel de persoană privește pe cineva, are talentul de a-l face să se simtă special, important. Iar intensitatea privirii îi ajută să vadă repede ansamblul a ceea ce se întâmplă în jurul lor. Dominatorul își folosește mult ochii pentru a-l ține pe celălalt la distanță când este defensiv sau pentru a-l fixa și scruta pe celălalt într-un mod intimidant. Se protejează astfel pentru a nu-și arăta slăbiciunea, vulnerabilitatea sau neputința.

Se întâmplă uneori ca aceste persoane să aibă mai multe kilograme în plus, dar nu se poate spune că sunt grase. Le numim, mai degrabă, persoane puternice. Văzute din spate, nu par grase. Totuși, acestea pot avea burta mare, umflată. Este modul lor de a-și arăta forma prin pântecele mare care exprimă: “Eu sunt capabil(ă)”. Creșterea în greutate este în relație cu partea mentală a unei persoane care crede că nu ocupă suficient de mult loc în propria ei viață. Un surplus de greutate nu înseamnă, deci automat, o rană de umilire, creșterea în greutate este mai mult în relație cu convingerea lor ca ar trebui să ocupe mai mult spațiu. 

Dominatorul își creează un corp care exhibă forță, puterea și care pare să spună “Sunt o persoană responsabilă, puteți avea încredere în mine.” Un bărbat dominator se poate recunoaște prin umeri largi, mai largi ca șoldurile.

Un bărbat cu umerii largi, bicepși bine dezvoltați, pieptul bombat care poartă un tricou mulat pentru a-i evidenția mușchii, poate avea o rană de trădare importantă. La o femeie dominatoare, această forță se concentrează mai degrabă la nivelul șoldurilor, a feselor, a pântecelui și a coapselor. Coapsele puternice reprezintă, de asemenea, una dintre caracteristicile fizice ale unei femei ce au această rană. 

Caracteristici

• Sunt foarte exigenți cu ei și vor să le demonstreze celorlalți de ce sunt capabili. Trăiesc orice act de lașitate, de lipsă de curaj ca fiind o trădare. Îți vor reproșa enorm dacă renunță la un proiect, dacă nu au avut curajul de a merge până la capăt. Le este foarte greu să accepte orice formă de trădare provenind de la ei înșiși sau de la ceilalți. 
• Are o personalitate foarte puternică. Își afirmă convingerile cu forța și se așteaptă ca și ceilalți să adere la credințele lui. Își formează foarte repede o părere despre cineva sau despre o situație și este convins că are dreptate. 
• Își afirmă punctul de vedere într-un mod categoric și vrea cu orice preț să-i convingă pe ceilalți. Va folosi foarte des expresia “Ai înțeles?” pentru a se asigura ca este înțeles pe deplin. Crede că atunci când cineva îl înțelege, acea persoana este de acord cu el.
• Este rapid în acțiunile sale, înțelege sau vrea să înțeleagă foarte repede și are dificultăți atunci când cuiva îi ia prea mult timp pentru a explica sau povesti ceva. Nu are răbdare cu cei care sunt mai lenți și trebuie să facă eforturi pentru a-i tolera.
• Îi place să fie primul, mai ales când este într-o competiție. A fi primul este mai important pentru el decât a face bine ceea ce are de făcut. Uneori va ajunge chiar să-și creeze propriile reguli de joc pentru ca totul să fie în avantajul lui. Când lucrurile nu se desfășoară conform așteptărilor sale, devine foarte repede agresiv, deși nu se consideră o persoană agresivă. Se vede pe sine ca fiind, mai degrabă, o persoană puternică, care nu se lasă ușor influențată. 
• Are oscilații de dispoziție. La un moment dat poate fi plin de iubire și atenție, iar în secunda următoare, poate să se înfurie din cauza unui mic incident. Cei din jurul lui nu știu cum să se poarte în fața lui. Iar ceilalți trăiesc frecvent acest gen de atitudine ca pe-o trădare.
• Are tendința de a “prevedea” viitorul, adică încearcă să anticipeze tot ce se va întâmpla în viitor. Mentalul lui este foarte activ. Cu cât rana este mai puternică, cu atât vrea mai mult sa controleze totul pentru a nu suferi de trădare și cu atât mai mult vrea să anticipeze viitorul. lnconveniențele majore ale acestei atitudini constau în faptul că el vrea ca totul să se petreacă așa cum a prevăzut și este plin de așteptări față de viitor. Această atitudine îl împiedică în același timp, să-și trăiască din plin momentul prezent.
• Nu-i place să întârzie și nu tolerează persoanele care întârzie, deci și acest lucru îi oferă o alta ocazie de a le controla. Devine nerăbdător dacă termină o sarcină cu întârziere sau dacă altcineva i-a promis o lucrare pe care i-o predă cu întârziere. Această dificultate este trăita mai ales cu persoanele de sex opus, cu care se enervează mai ușor decât cu celelalte. 
• Îi este greu să atribuie cuiva o sarcină și să aibă încredere în acea persoană. Va încerca să controleze mereu dacă sarcina respectivă se îndeplinește conform așteptărilor lui. Are o dificultate atunci când trebuie să-i arate cuiva cum să facă ceva. EI nu are timp de pierdut. Când deleagă sarcini e vorba despre lucruri ușoare sau funcții în cazul cărora nu va fi acuzat dacă nu sunt îndeplinite corect. Face aproape totul singur, dacă nu, se ocupă cu supravegherea celor care nu-l ajută.
• Este mai exigent cu ceilalți decât cu sine însuși. Are mai multă încredere în persoanele de același sex și îi verifică și îi controlează mai mult pe cei de sex opus. Rana de trădare se activează de fiecare dată când se află în prezența cuiva care nu-și respectă angajamentele.
• Nu suportă să fie mințit, cu toate că el minte foarte des, dar pentru el, acelea nu sunt minciuni. Găsește motivații serioase pentru a deforma adevărul. Minciunile lui, în general mai subtile, sunt necesare, după părerea lui, pentru a-și atinge scopurile sau pentru a se justifica. 
• Nu poate să-și respecte mereu cuvântul dat, deoarece se angajează în ceva fără să verifice dacă va putea să-și respecte angajamentul. Va găsi prin urmare, tot felul de scuze, chiar și pe aceea că a uitat complet ca și-a luat un angajament. Ceilalți trăiesc astfel de situații ca pe o minciună și ca pe o trădare. 

Comportamentul

În opinia lui, cineva nu are dreptul să lenevească decât după ce și-a îndeplinit toate sarcinile de care este responsabilă și nu înainte de asta. A vedea pe cineva care nu face nimic, mai ales dacă e o persoană de sex opus, se enervează foarte tare. O va considera pe acea persoana leneșă și îi va fi greu să aibă încredere în ea. Mai mult, face în așa fel încât toată lumea să știe ce a făcut el, cum anume a procedat, și cât a lucrat, astfel încât ceilalți vor vedea cât de responsabil este el și că este o persoană de încredere.

În general, vrea să aibă ultimul cuvânt, de aceea, găsește mereu ceva de adăugat la orice. Crede că trebuie să-i ajute pe ceilalți să-i organizeze viața. Acționează astfel pentru a avea controlul. Ocupându-se de ceilalți, poate controla ceea ce vor ei să îi facă, cum și când anume o vor face. Când se ocupă de problemele celorlalți, are sentimentul că aceștia sunt mai slabi decât el. Este o modalitate deghizată de a-și arăta propria forță. Când cineva nu crede destul în propria lui forță, va face totul pentru a încerca să o arate celorlalți. Iar a se ocupa de cei mai slabi este adesea o modalitate folosită în acest scop.

Se ocupă de treburile altora pentru a nu suferi el de trădare sau pentru a se asigura că ceilalți răspund așteptărilor lui.

Se simte frustrat imediat când cineva critică ceea ce face deoarece nu-i place să fie supravegheat. Are multe dificultăți cu persoanele autoritare, deoarece crede ca acestea vor să-l controleze. Se justifică și are întotdeauna o motivație bună pentru a face lucrurile așa cum vrea el.

Încă de foarte mic, cel care suferă de o rană de trădare începe să spună: “sunt capabil să fac asta, lasă-mă să o fac singur” vrea să facă lucrurile în stilul lui, dar îi place ca ceilalți să îl recunoască, să-l felicite și, mai ales, să remarce ceea ce a făcut el.

Pentru un dominator, reputația este foarte importantă. Când cineva spune sau face ceva ce ar putea să-i afecteze reputația bună pe care încearcă s-o mențină, se simte insultat și e furios, deoarece trăiește acea situație ca pe o trădare gravă. Va ajunge chiar să mintă pentru a-și menține sau salva reputația sa bună. Ceea ce contează cel mai mult pentru el este să aibă reputația unei persoane de încredere, responsabilă, care își face foarte bine treaba. 

Ca angajat, dominatorul ocupă adesea funcții de conducere. Este întotdeauna greu pentru el să renunțe la un loc de munca. 

Se simte mai confortabil cu prietenii. Folosește, de obicei, seducția pentru a-i manipula pe ceilalți, iar acest lucru îi reușește foarte bine. Este specialist în a găsi diverse mijloace de seducție. Dominatorul va fi, de exemplu, genul preferat de o soacră, deoarece o va seduce cu vorbele lui frumoase.

Temerile dominatorului

Dominatorul își va recunoaște cu dificultate temerile și nu vrea să vorbească despre slăbiciunile sale. De asemenea, îi este teamă de angajament. Consideră că a nu-și respecta promisiunea și a renunța la un angajament sunt sinonime cu trădarea. Se crede obligat să-și respecte cuvântul dat și, dacă își asumă prea multe angajamente, se va simți îngrădit. Decât să iasă dintr-un angajament, preferă să nu se angajeze deloc. 

Este genul de persoană care trăiește foarte greu o despărțire în cuplu, sau orice formă de disociere. Pentru un dominator este o formă de înfrângere gravă. Dacă el ia decizia de a se separa, îi este teamă că îl va trăda pe celălalt și va fi acuzat ca fiind trădător. Dacă celălalt ia hotărârea primul, îl va acuza el de trădare. O despărțire îi va reaminti faptul că nu a avut control asupra relației.

O altă teamă importantă pentru dominator este renegarea. Pentru el, „a fi renegat“ înseamnă „a fi trădat”. Când este furios, iar lucrurile nu se desfășoară conform așteptărilor lui, poate foarte ușor să întoarcă spatele cuiva, în mijlocul unei discuții sau poate să-i trântească cuiva telefonul în mijlocul unei conversații.

Alimentația

Are tendința de a mânca repede, deoarece nu are timp de pierdut. Când este absorbit de o sarcină foarte importantă, poate să uite cu ușurință să mănânce. Spune chiar că „a mânca“ nu este un lucru important pentru el. În schimb, când vrea să mănânce, va mânca mult și se va bucura de mâncare. Poate chiar să-și piardă controlul și să mănânce mult mai mult decât are nevoie. Își condimentează mâncarea după gustul lui. Unii adaugă sare chiar înainte de a gusta mâncarea. Se asigură ca au ultimul cuvânt de spus referitor la alimentația lor, așa cum fac și în timpul unei conversații –  adaugă sare.

Calități

În spatele DOMINATORULUI se ascunde o persoană:

• care posedă calități de lider;
• care tinde să fie protectoare și calmă;
• foarte talentată;
• sociabilă, cu un talent actoricesc deosebit;
• cu abilități de oratorie;
• cu aptitudini de a capta și de a valoriza talentul fiecăruia ajutându-i să dobândească mai multă încredere în ei;
• are capacitatea de a delega sarcini care îi vor ajuta pe ceilalți să se autovalorizeze;
• știe cum se simt ceilalți și relaxează atmosfera făcându-i să râdă; 
• este capabilă să treacă foarte repede de la un aspect la altul și să administreze mai multe lucruri în același timp;
• ia foarte repede decizii;
• găsește imediat soluții;
• are în jurul lui oamenii de care are nevoie pentru a trece la acțiune;
• este capabil de performanțe mari în mai multe domenii.

Vindecarea rănii de trădare

Comportamentele proprii dominatorului sunt dictate de teama de a nu retrăi rana de trădare. Aceste moduri de a gândi, a simți, de a vorbi, legate de fiecare rană indică o reacție la ceea ce se întâmplă în viață.  De aceea este foarte important să reperăm momentele în care suntem noi înșine. Astfel, vom putea deveni stăpâni pe propria viață, în loc să ne lăsăm conduși de temerile noastre.

Vindecarea rănii de trădare, la fel ca și în cazul celorlalte răni, este un proces. Această rană s-a format pe parcursul mai multor experiențe în decursul anilor și este nevoie de timp pentru a se vindeca.

Cel care are rana trădării pregnantă o alimentează mințindu-se pe sine, crezând lucruri false, nerespectând angajamentele față de propria persoană și se pedepsește făcând totul singur, deoarece nu are încredere în ceilalți.

În procesul de vindecare este necesar să identificăm rana, să ne dăm voie să fim vulnerabili și să suferim conștient, fără a ne reprima emoțiile. În timp, ne vom ierta pe noi înșine și pe părintele în relație cu care am creat această rană și vom deveni mai toleranți cu acesta.

Ne vindecăm atunci când redevenim noi înșine și înțelegem că nu mai avem nevoie de masca de dominator pentru a masca rana de trădare, pentru că aceasta este o rană pe care noi am acceptat-o deja.

Putem spune că am vindecat această rană atunci când:

·       nu mai trăim emoții atât de puternice când planurile noastre se schimbă datorită altor persoane sau a unor factori externi,

·       ne relaxăm mai ușor și mai rapid,

·       nu mai simțim atât de puternic nevoia de a controla situațiile,

·       nu mai suntem atât de atașați de situații,

·       renunțăm la a vrea să se întâmple totul conform așteptărilor noastre și în momentul în care ne dorim noi.

În momentul în care începem să fim mândri de noi și reușitele noastre, indiferent că ceilalți ne recunosc sau nu meritele, și nu vom mai dori atât de mult să fim în centrul atenției.

Autismul, cunoscut și sub denumirea de tulburare de spectru autist, este o afecțiune de dezvoltare caracterizată prin dificultăți de comunicare, interacțiune socială și comportament repetitiv sau restrâns. Această tulburare poate fi diagnosticată la copii, dar simptomele pot persista în viața adultă.

Cauzele exacte ale autismului sunt necunoscute, dar se crede că poate fi cauzată de o combinație de factori genetici și ambientali. Studiile au arătat că anumite gene pot crește riscul de a dezvolta autism, dar cauzele exacte rămân în continuare subiect de cercetare.

Simptomele autismului pot include dificultăți de comunicare, cum ar fi întârzierea în vorbire sau lipsa abilității de a iniția sau participa la conversații; dificultăți în interacțiune socială, cum ar fi evitarea contactului ocular sau dificultatea de a înțelege sarcasmele sau ironiile; și comportamente repetitive sau restrânse, cum ar fi fixarea asupra unor obiecte sau activități sau dificultăți în a accepta schimbări în rutină.

Diagnosticul autismului se bazează pe observarea comportamentului și a simptomelor descrise de pacient și evaluarea istoricului medical. Medicul poate recomanda teste psihologice sau neuropsihologice pentru a exclude alte probleme de dezvoltare sau tulburări mentale care pot cauza simptome similare.

Tratamentul pentru autism se bazează pe nevoile individuale ale fiecărui pacient și poate include terapia comportamentală, terapia de comunicare, și terapia educațională. Terapia comportamentală se concentrează pe îmbunătățirea abilităților sociale și de comunicare, în timp ce terapia de comunicare se concentrează pe dezvoltarea abilităților verbale și non-verbale.

Terapia educațională poate include învățarea în școli speciale sau programe de învățare adaptate nevoilor individuale ale fiecărui copil

Anorexia nervoasă este o tulburare de alimentație caracterizată prin o teamă excesivă de a lua în greutate și o refuzare de a menține o greutate corporală normală. Aceasta poate duce la o dietă restrictivă și la excesul de exerciții fizice, ducând la o pierdere semnificativă în greutate.

Cauzele exacte ale anorexiei nervoase sunt necunoscute, dar se crede că poate fi cauzată de o combinație de factori, inclusiv predispoziție genetică, traume psihologice, și anumite evenimente sau experiențe stresante. De asemenea, se consideră că anumite trăsături de personalitate cum ar fi perfectionismul, controlul excesiv și neîncrederea în sine pot contribui la dezvoltarea anorexiei nervoase.

Simptomele anorexiei nervoase pot include o dietă restrictivă, excesul de exerciții fizice, o pierdere semnificativă în greutate, o imagine corporală distorsionată, și tulburări menstruale la femei. Persoanele cu anorexie nervoasă pot, de asemenea, experimenta simptome fizice cum ar fi infertilitatea, osteoporoza, și probleme cardiace.

Diagnosticul anorexiei nervoase se bazează pe simptomele descrise de pacient și evaluarea comportamentului acestuia și a istoricului medical. Medicul poate recomanda teste de laborator sau imagistică pentru a exclude alte probleme medicale care pot cauza pierderea în greutate.

Tratamentul pentru anorexia nervoasă include terapia cognitiv-comportamentală (TCC), terapia familială, terapia de grup, și terapia nutrițională. TCC se concentrează pe schimbarea modului în care o persoană gândește despre alimentație și greutate și învață tehnici de management al comportamentului alimentar.

Terapia familială și terapia de grup se concentrează pe îmbunătățirea relațiilor și comunicării în familie și de ajutor pacientului să înțeleagă și să gestioneze emotiile